Interviu cu pr. Ciprian Antălucă, Oficiul pentru Muzică Sacră

- Ce anume intră în sfera de activitate a Oficiului pentru Muzică Sacră?

În cadrul Diecezei de Iaşi există diferite organisme care au menirea de a-l ajuta pe episcop la organizarea şi buna desfăşurare a tuturor sectoarelor de activitate ale Bisericii locale. Oficiul pentru Muzică Sacră este unul dintre aceste sectoare din cadrul Consiliului Pastoral Diecezan, al cărui responsabil sunt începând cu 10 iunie 2016. Misiunea directorului Oficiului pentru Muzică Sacră este de a coordona acele persoane care activează în parohiile diecezei noastre ca animatori liturgici: organişti, dascăli, dirijori şi corişti. Responsabilul acestui oficiu are misiunea de a organiza diferite întâlniri de formare spirituală, liturgică şi muzicală cu toţi aceia care sunt implicaţi în animarea celebrărilor liturgice.

- Care este rolul muzicii sacre?

Este greu să ne imaginăm o celebrare solemnă fără muzică. Cântarea liturgică nu este un ornament care se suprapune celebrării şi nicio adăugire extrinsecă pentru a face liturgia mai plăcută şi strălucitoare, ci este o parte integrantă celebrării, subliniind şi punând în evidenţă diferitele momente din cadrul liturgiei. Muzica are un rol fundamental cât priveşte participarea activă a credincioşilor la celebrările liturgice, iar Biserica încurajează şi dă o importanţă deosebită participării active a poporului, deoarece Euharistia înseamnă comuniune. Muzica sacră reprezintă "expresia credinţei" şi sinteza dintre artă şi credinţă, este limbajul propriu al emoţiei şi sentimentului creştin. Rolul muzicii sacre este acela de a-l preamări pe Dumnezeu şi de a-l ajuta pe creştin să se sfinţească şi să se apropie mai mult de Dumnezeu.

- Care sunt activităţile pe care le-aţi făcut până acum şi ce aveţi în plan pentru timpul următor?

Pentru a-mi îndeplini cât mai bine această misiune, am considerat oportun să cunosc persoanele care se ocupă cu această slujire în cadrul parohiilor din dieceză. Am avut ocazia să cunosc şi să dirijez mai multe coruri din dieceză. Acest lucru m-a ajutat să am o viziune generică despre muzica liturgică în comunităţile noastre şi să întâlnesc foarte multe persoane care se implică trup şi suflet în animarea liturgică. În anul 2012, Comisia de Muzică Sacră s-a reunit de mai multe ori pentru elaborarea unei colecţii de cântece, intitulată "Magnificat", la care s-a lucrat timp de trei ani. În colaborare cu Oficiul pentru Pastoraţia Liturgică şi Oficiul pentru Pastoraţia Biblică, începând din luna martie a acestui an, s-a desfăşurat în dieceză proiectul unei zile de formare a lectorilor şi a animatorilor cântului liturgic la nivel decanal. Această iniţiativă a fost apreciată foarte mult de cei care au participat şi se doreşte ca acest lucru să se repete cel puţin o dată pe an.

- Vorbiţi-ne despre noua colecţie. Care este conţinutul? Câte cântece sunt? Cum sunt organizate?

În trecut au existat mai multe colecţii de cântece. În ultimii ani, în cadrul Institutului Teologic din Iaşi s-a elaborat o colecţie de cântece liturgice intitulată "Cântaţi Domnului", cu armonie pentru cor bărbătesc, destinată corurilor din seminariile diecezei. Lipsea însă o colecţie care să fie destinată tuturor credincioşilor, motiv pentru care s-a redactat şi publicat colecţia "Magnificat". Aceasta conţine 545 de cântece, scrise în limba română şi latină, aşezate în ordinea anului liturgic. Colecţia a fost lansată la 6 decembrie 2015, la Iaşi, când s-a celebrat o sfântă Liturghie prezidată de Excelenţa Sa Petru Gherghel, la care au participat toţi membrii comisiei care au lucrat la elaborarea acestei colecţii.

- Ce se întâmplă cu acele cântări care n-au intrat în colecţie?

Am dorit ca această colecţie să fie practică, să nu fie prea groasă, şi din acest motiv au rămas cântece care nu au fost introduse în prezenta ediţie, însă ele pot fi cântate în continuare. Acestea au fost adunate şi catalogate într-o antologie şi vor fi publicate eventual într-un alt volum. În colecţia "Magnificat" există, cu părere de rău, anumite greşeli de redactare ce vor fi corectate într-o ediţie ulterioară. Unele cântece apar uşor modificate cât priveşte muzica sau textul, modificări care s-au făcut din raţiuni juste, aprobate de comisie şi de episcop, cu dorinţa şi intenţia ca toţi credincioşii să cânte la fel în toate comunităţile, aşa încât la diferite celebrări unde participă credincioşi din diferite parohii să poată cânta cu uşurinţă împreună acelaşi text şi aceeaşi melodie. Pentru a atinge acest deziderat este nevoie însă de timp, informare şi formare la nivel parohial.

- Pentru ce aţi organizat acele zile de formare?

Am întâlnit uneori persoane care aveau unele neclarităţi şi incertitudini legate de alegerea cântecelor potrivite pentru diferitele părţi ale sfintei Liturghii sau pentru anumite momente din timpul anului liturgic. Preoţii înşişi întâmpină dificultăţi în ceea ce priveşte găsirea unei persoane pregătite pentru misiunea de dascăl, organist, dirijor sau animator liturgic şi de multe ori le este greu să-i coordoneze şi să-i îndrume pe aceştia din punct de vedere muzical. Se întâmplă uneori ca în anumite comunităţi parohiale să existe divergenţe şi neînţelegeri privitor la cântările bisericeşti, la rolul corului şi al poporului în cadrul celebrărilor liturgice şi la alte problematici legate de această temă. Consider că este necesară o orientare comună şi uniformă în sectorul muzicii liturgice în cadrul diecezei.

- Care sunt impresiile de la întâlnirile de formare de până acum?

La întâlnirile de până acum am văzut mult interes şi entuziasm din partea celor care au participat la aceste întâlniri de formare. Unii dintre ei şi-au exprimat dorinţa de a se organiza mai des astfel de iniţiative şi, eventual, ziua de formare a lectorilor şi a animatorilor cântului liturgic să se facă la date diferite, deoarece sunt unii care vor să participe la ambele. Îmi doresc ca această întâlnire să aducă roade bogate în parohiile noastre şi să fie prilejul oportun pentru a învăţa lucruri practice, concrete, care să ne ajute în slujirea noastră muzicală. Este important, aşadar, să avem o viziune comună, o unitate vizibilă în câmpul liturgic şi o grijă deosebită în pregătirea celebrărilor, astfel încât ele să reprezinte un profund şi semnificativ semn de comuniune.

- Care-i rolul corului?

Asistăm uneori la diferite situaţii în celebrările noastre atunci când corul sau câţiva animatori liturgici îşi asumă în totalitate şi acele părţi care în mod normal sunt rezervate poporului. Este de evitat ca un solist sau chiar corul să transforme celebrarea într-un act concertistic. Aceasta nu înseamnă să cădem în cealaltă extremă, când se reduce totul doar la cântarea poporului: trebuie să i se acorde importanţă fiecăruia în parte, iar toţi împreună să contribuie la participarea activă a tuturor. Toate documentele Bisericii insistă asupra importanţei şi a rolului corului, citând adesea concepte precum: artă, bogăţia formelor şi frumuseţe. Corul trebuie să conlucreze cu ceilalţi slujitori ai liturgiei pentru a face vizibilă frumuseţea şi arta în celebrări, pentru a deveni vocea calificată a poporului şi pentru a fi elementul de legătură dintre celebrant şi credincioşi.