"Cred în Duhul Sfânt"...
Mărturisindu-ne credinţa creştină, referindu-ne la a treia persoană din Preasfânta Treime, spunem: "Cred în Duhul Sfânt, Domnul şi de viaţă dătătorul, care de la Tatăl şi de la Fiul purcede, care, împreună cu Tatăl şi cu Fiul, este adorat şi preamărit şi a grăit prin proroci".
Isus, în timpul activităţii sale evanghelizatoare, ştiind că avea să treacă din această lume la Tatăl (cf. In 13,1), înainte de împlinirea operei de răscumpărare a oamenilor prin jertfa crucii, prin învierea şi înălţarea la cer, promite ucenicilor săi că nu-i va lăsa orfani: "Eu îl voi ruga pe Tatăl, iar el vă va da un alt Mângâietor ca să fie cu voi pentru totdeauna, Duhul adevărului" (In 14,16-17a).
Acelaşi Isus, după înviere, se arată ucenicilor şi, după ce îi salută de două ori cu "Pace vouă!", le spune: "«Aşa cum m-a trimis pe mine Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi». Şi, spunând aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis: «Primiţi pe Duhul Sfânt! Cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; cărora le veţi ţine, vor fi ţinute»" (In 20,21-23). Prezenţa Duhului Sfânt în viaţa creştină este evidenţiată la sfântul Botez, administrat în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. De asemenea, în doxologia trinitară: Slavă Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh... Nu uităm sprijinul permanent pe care îl primim ori de câte ori ne însemnăm cu sfânta cruce: În numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh!
Având asigurarea dumnezeiască a prezenţei efective a Duhului Sfânt în lume, îi adresăm rugăciunea: "Dumnezeule, care ai învăţat inimile credincioşilor prin luminarea Duhului Sfânt, dă-ne, te rugăm, ca în acelaşi Duh să cunoaştem cele drepte şi să ne bucurăm totdeauna de mângâierea lui. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin".
