* Ne-au scris de sărbători: Constanţa Munteanu (Ploieşti); pr. Ioan Pop (Lugoj); pr. Dominic Hîrja (Buzău); pr. Ieronim Iacob (Constanţa); Surorile "Slujitoarele Duhului Sfânt" (Răducăneni); Congregaţia Inimii Neprihănite (Odorheiu-Secuiesc); Casa de copii "Sfânta Maria" (Baraţi); Institutul Teologic Franciscan (Roman); Centrul Diecezan Caritas (Iaşi).
Vă mulţumim pentru felicitările şi gândurile frumoase pe care ni le-aţi trimis!
* A. (Penitenciar Vaslui). Sunt dintr-un sat din apropierea oraşului Roman şi de mult voiam să vă scriu pentru a vă mulţumi pentru revistele pe care ni le trimiteţi gratuit prin preotul responsabil cu cei închişi. E o mare mângâiere atunci când vine preotul şi ne vizitează, celebrează sfânta Liturghie, se roagă împreună cu noi şi pentru noi. Nu ştiu dacă i-am mulţumit suficient pr. Bogdan Herciu, fostul paroh de Vaslui, pentru disponibilitatea şi grija sa de a ne învăţa tradiţionalele colinde de Crăciun. Îmi aduc aminte cu plăcere că la Crăciunul din anul 2016 am fost la biserică, ne-am spovedit, ne-am împărtăşit şi la urmă am cântat colinde. Am simţit cu adevărat că Isus s-a născut în inimile noastre. Nu am crezut că o să putem merge la biserică, dar pr. Bogdan a făcut cerere la Penitenciar pentru a putea fi transportaţi şi însoţiţi de poliţie până la biserică. A fost un Crăciun pe care l-am simţit cu adevărat. Dumnezeu să-i răsplătească pe toţi cei care se îngrijesc de aproapele lor!
Bucuria pe care aţi trăit-o dv. ne-aţi transmis-o şi nouă şi, cu siguranţă, şi părintelui Bogdan. Ne rugăm ca Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toţi preoţii şi credincioşii care se ocupă de cei închişi, de cei din spitale, de bătrâni şi nevoiaşi. Dumnezeu să-i răsplătească cu multă pace şi sănătate! Iar dv. rugaţi-vă pentru cei care contribuie ca revista să ajungă la dv.
* D.I.L. (Bacău). "Suntem câţiva prieteni mai apropiaţi ai părintelui răposat Anton Moraru care este înmormântat în cimitirul din Lespezi, iar zilele trecute i-am vizitat mormântul şi nu mică ne-a fost mirarea când am observat că la capul părintelui răposat s-a montat o pompă de apă pentru şantierul din apropiere. Din câte am văzut noi e un continuu şantier de făcut balast pentru morminte; este tot timpul apă pe jos, iar o parte a mormântului s-a şi lăsat din cauza umezelii, am văzut că s-au adus pe mormânt şi câteva roabe cu pământ! Ne întrebăm, în întristarea noastră: oare nu se poate muta această pompă care face gălăgie la capul părintelui? Să-i lăsăm pe răposaţi să-şi odihnească somnul de veci în linişte şi pace... Răposaţii nu pot vorbi, vorbim noi din sufletele noastre îndurerate, în speranţa că se vor găsi soluţii. Oricine ar fi montat această pompă trebuia de la început să se orienteze să fie în afara cimitirului, am mai văzut astfel de pompe în cimitire, dar erau în afara mormintelor...".
Va trebui să luaţi legătura cu părintele paroh şi cu consiliul parohial pentru a le sesiza cazul. Recent, atât la Consiliul Prezbiteral cât şi la Consiliul Pastoral, s-a analizat "Regulamentul de funcţionare a cimitirului romano-catolic". În acest regulament se precizează: "Cimitirul este loc sacru, de pietate şi reculegere în care înaintaşii noştri aşteaptă învierea, demni de a fi respectaţi ca atare".
