Sfintele Scripturi şi tradiţia ne oferă numeroase amănunte cu privire la Mesia - "doritul popoarelor", Emanuel - "cu noi este Dumnezeu", "Isus" - nume indicat de către înger lui Iosif, ca să-l dea "celui zămislit de la Duhul Sfânt şi născut din Maria Fecioara", "căci el va mântui poporul său de păcatele sale" (Mt 1,21).
Celor 11 miniepisoade anterioare, sub genericul "Emanuel: cu noi este Dumnezeu", îl adăugăm şi pe al XII-lea, ca o microînmănunchere a unui an liturgic.
Acest episod vrea să fie confirmarea expresă a lui Emanuel însuşi, pe care o dă alor săi, cu privire la prezenţa sa permanentă în mijlocul lor şi al nostru, pe care sfântul evanghelist Matei ne-o transmite prin ultimele cuvinte ale scrierii sale: "Şi iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii" (Mt 28,20). Această prezenţă, pe lângă ipostazele menţionate deja, Isus a voit să fie euharistică. Primii trei evanghelişti, Matei, Marcu şi Luca, menţionează instituirea sfintei şi dumnezeieştii Euharistii la ultima cină cu cei doisprezece, de către Isus. Sfântul apostol Paul (1Cor 11,23-26) subliniază cuvintele lui Isus către ucenici: "Faceţi aceasta în amintirea mea!" (v. 24b), prin care este instituită preoţia noutestamentară, garanţie a prezenţei sale permanente în lume. Rămâi mereu cu noi, Isuse!
