Primul ciclu al anului liturgic (bisericesc): Adventul, Crăciunul şi Epifania, s-a încheiat cu Botezul Domnului.
După ce am parcurs şi retrăit cu pietate aceste momente din istoria mântuirii, intrăm într-o etapă intermediară, de câteva duminici, în timpul de peste an, până la începutul Postului Mare, care deschide ciclul pascal.
În textul evanghelic din Liturghia Botezului Domnului am citit că, după ce Isus a fost botezat în Iordan de către Ioan, "din cer a fost un glas spre el: «Tu eşti Fiul meu cel iubit, în tine mi-am găsit plăcerea»" (Mc 1,11). Într-un alt moment din viaţa lui Isus, acela al schimbării la faţă, acelaşi glas al Tatălui spunea: "Acesta este Fiul meu cel iubit în care este mulţumirea mea: ascultaţi de el!" (Mt 17,5b). Întemeiaţi pe acest glas, ştim cine este Isus: pentru ce a venit în lume, ce ne-a învăţat, ce a făcut pentru noi, oamenii, pentru ce a suferit cumplit, şi-a dat viaţa şi a înviat, a întemeiat Biserica sa pentru toţi oamenii, din iubire, pentru mântuirea noastră. Prin sfântul Botez am devenit fii ai Bisericii, primind demnitatea cea mai mare pe care o poate avea fiinţa umană. Şi, cum "noblesse oblige", suntem chemaţi la trăirea acestei demnităţi urmându-l cu fidelitate şi mărturisindu-l curajos pe Isus: "Pentru oricine va da mărturie pentru mine înaintea oamenilor, voi da şi eu mărturie pentru el înaintea Tatălui meu din ceruri" (Mt 10,32).
În numerele următoare ale revistei ne vom strădui să prezentăm, în diferite episoade, mărturisirea credinţei noastre creştine.
