Ce este, de fapt, Betleem? Un oraş din Israel, am spune. Şi, inevitabil, îl asociem cu locul naşterii Mântuitorului nostru, Isus Cristos. Dar ne-am întrebat vreodată dacă nu cumva este mai mult de atât? Mai mult decât un punct geografic? Ne-am gândit, oare, că în fiecare an, atunci când urmează să se nască, Isus are nevoie de un loc pentru a veni pe lume?

Betleem, cred eu, este şi o "stare". Betleem este "acasă". Este "spital". E "împărăţie". Betleem este "suflet". Al meu. Al tău. Al fiecăruia care primeşte venirea pruncului Isus. Betleem-ul din urmă cu două milenii se actualizează an de an.

În concepţia noastră, este necesară existenţa unui loc concret pentru a ne desfăşura activităţile. Trăim într-un spaţiu şi un timp bine definite, care întreţin în noi sentimentul de apartenenţă. Avem nevoie de un cămin, de o familie. Şi fiecare dintre noi vrea să fie o gazdă de seamă. Atunci când ne vin oaspeţi, facem tot ce putem ca ei să se simtă confortabil; "ca la ei acasă", ne place să spunem.

Dar dacă ar fi să fim unul dintre elementele care l-au înconjurat pe pruncul Isus la naştere, am alege să fim ceva? S-ar încumeta careva dintre noi să aleagă măgarul ori boul? Paiele de sub prunc ar fi alese? Şi-ar asuma cineva rolul candelei atârnate de grinda din centrul grajdului? Dar rolul scutecului care l-a înfăşat şi-l revendică cineva? Pentru că, în fond, fiecare dintre toate acestea i-au oferit pruncului căldura, ocrotirea, confortul de care avea nevoie. Noi cât confort îi oferim? De fapt... îi oferim noi ieslea sufletului nostru? Înţelegem noi, oare, că Betleem, mai mult decât un loc, înseamnă fiecare dintre noi?

Spune Scriptura: "Şi tu, Betleeme, nicidecum nu eşti cea mai mică dintre cetăţile de seamă ale lui Iuda" (Mih 5,1). Aşadar, omule, sufletul tău nu este nicidecum cel mai neînsemnat. De ce? Pentru că naşterea lui Isus este cea care a conferit însemnătate Betleem-ului. Or noi, când ne oferim sufletul ca iesle, devenind căminul pruncului, acesta îl umple de dumnezeire, de delicateţe, de iubire, dându-i valoare şi transformându-l în casă pentru toate celelalte suflete din viaţa noastră. Şi, dacă "omul sfinţeşte locul", oare cu cât mai mult prezenţa Dumnezeului cel sfânt într-un "loc" îl umple de sfinţenie!?

Suflete, anul acesta Isus te alege să îi fii noul său cămin! Tu... vrei să fii noul său Betleem?