An de an, cele patru duminici ale Adventului pregătesc sufletele creştinilor pentru solemnitatea Naşterea Domnului nostru Isus Cristos, eveniment de maximă importanţă în istoria omenirii. În mod sugestiv, evenimentul este înscris în calendarul creştin la 25 decembrie, la câteva zile după solstiţiul de iarnă (21/22 decembrie pentru emisfera nordică, dată la care lumina începe să crească).
Am subliniat cuvântul lumină, caracteristic solemnităţii Crăciunului, privindu-l pe Isus, Cuvântul veşnic, Fiul din Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită, întrupat pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire. Mai înainte de venirea sa în lumea noastră, Isus, slujitorul lui Iahve, este prevestit ca "lumină pentru neamuri" (Is 42,6). La naşterea sa în Betleemul Iudeii, păstorii din apropiere "sunt învăluiţi în lumină de gloria Domnului" (Lc 2,9). La prezentarea pruncului Isus în templul din Ierusalim, bătrânul şi evlaviosul Simeon, luminat de Duhul Sfânt, vede în pruncul pe care îl ţine în braţe "lumina spre luminarea neamurilor (Lc 2,32). Isus însuşi se va recomanda: "Eu sunt lumina lumii. Cine mă urmează nu umblă în întuneric, ci va avea lumina vieţii" (In 8,12).
Bunătatea divină a lui Isus s-a arătat în tot ceea ce a spus şi a făcut tot timpul cât a stat între oameni.
Totodată, Isus este şi "principe al păcii, ca întinderea stăpânirii lui şi a păcii să nu aibă sfârşit" (Is 9,5-6).
Toate aceste atribute ale sale îndreptăţesc bucuria deosebită, statornică şi contagioasă a Crăciunului.
