Munca reprezintă un aspect important al vieţii umane, având implicaţii atât la nivel individual, cât şi social. Prin activitatea pe care o desfăşoară, omul îşi pune în valoare propriile capacităţi şi se perfecţionează, ameliorează contextul în care trăieşte şi contribuie la binele comunităţii. Din această perspectivă, munca este o necesitate, dar şi o responsabilitate. Munca însă este şi un drept natural al omului, prin misiunea primită de la Dumnezeu - Creatorul de a se folosi de toate resursele pe care i le-a dăruit şi de a le face rodnice (cf. Gen 1, 28).
Munca este şi generatoare de profit. Totuşi, nici munca în sine şi nici profitul nu reprezintă scopuri ale vieţii omului; Dumnezeu rămâne singurul scop şi izvor al acesteia. Altminteri, când au întâietate interesele personale şi egoiste, se instalează manipularea şi exploatarea omului de către semenul său. Referindu-se la astfel de situaţii, papa Francisc asociază acest comportament cu cel al mercenarilor, subliniind strânsa legătură dintre muncă şi demnitatea omului. (Genova, august 2017).
Este importantă angajarea în activitatea de fiecare zi, cu recunoştinţă pentru darurile primite, conştienţi fiind că prin muncă îl slujim pe însuşi Dumnezeu, căruia nu îi rămâne necunoscut niciun efort de-al creaturii sale predilecte.
