Tot ce este impregnat de suflul divin şi de lucrarea dumnezeiască în viaţa omului capătă o mireasmă aparte şi atrage. În felul acesta, omul care trăieşte aproape de Dumnezeu şi reflectă însăşi imaginea creatorului său transmite bucuria unei vieţi pline de speranţă şi încredere, aducând mereu noutate şi prospeţime.
În aceasta constă şi misiunea esenţială a Bisericii, a noastră, a tuturor: răspândirea veştii celei bune, întrucât "noi suntem creştini împreună cu alţii şi pentru alţii". Sfânta Tereza de Calcutta nota o frumoasă comparaţie între viaţa creştinului şi reţelele purtătoare de curent electric: "Înainte să treacă prin reţea, curentul nu este lumină. Reţeaua o formăm noi, eu şi tu, lumina este Dumnezeu. Noi avem posibilitatea de a face să treacă prin noi curentul şi să producă lumina lumii, pe Isus".
Aşadar, să ne însuşim evanghelia şi, însuşind-o, să o dăruim, iar, dăruind-o prin lucrarea Duhului Sfânt, să devenim parfumul lui Dumnezeu de pace, de înţelegere reciprocă prin dialoguri constructive, întrucât "nimeni nu ajunge la cer de unul singur. Devenim fericiţi unul cu altul - spunea Charles Pégui -, ajungem la Dumnezeu unul împreună cu altul. [...] Nu trebuie să-l întâlnim pe bunul Dumnezeu unul fără celălalt. Ce ar spune dacă ne-am întoarce la el fără celălalt?"
