În sudul Letoniei, în Dieceza de Rçzekne-Aglona, nu departe de graniţa cu Belarus, se află cel mai mare sanctuar al ţării, Aglona. Situat în mijlocul unei păduri de brad, are o importanţă naţională datorită istoriei îndelungate, dar şi a marii afluenţe de pelerini. Letonia a fost considerată întotdeauna o ţară cu mare evlavie către Maica Domnului, papa Inocenţiu al III-lea numind-o, în anul 1215, Terra Mariana. În acelaşi an, episcopul Albert, construind catedrala din Riga, a dedicat-o cu hramul "Adormirea Maicii Domnului".
Icoana sfintei Fecioare Maria de la Aglona este foarte veche, pictată pe o placă din lemn de stejar, unele tradiţii atribuind-o chiar sfântului Luca. Este o imagine bizantină, ferecată în aur şi argint. Din cauza timpului, chipul Mariei şi al pruncului s-au înnegrit, şi astfel mai este numită "Fecioara Neagră de la Aglona".
Istoria spune că ţarul Emanuel al II-lea a primit cadou această icoană de la Constantinopol, în anul 1384, şi a oferit-o ulterior marelui duce al Lituaniei, Vytautas cel Mare. Acesta, la rândul lui, a oferit-o călugărilor dominicani de la Trakai. Mai târziu, în împrejurări necunoscute, a ajuns la generalul Gonosevski, care o purta mereu în războaiele pe care le conducea. Ca mulţumire pentru victoriile câştigate, a oferit icoana călugărilor dominicani de la Aglona. La început, sanctuarul în care a fost expusă icoana era o bisericuţă de lemn în mijlocul pădurii. Însă, întâmplându-se multe fapte miraculoase în faţa icoanei, au început să vină din ce în ce mai mulţi pelerini şi era nevoie de o biserică mai mare. Tocmai de aceea, ulterior, s-a construit o biserică de piatră, inaugurată în anul 1768. Este un edificiu grandios, în stil baroc italian, fiind considerată cea mai frumoasă biserică din Letonia.
În decursul timpului, în jurul bisericii s-au construit un spital, o şcoală elementară şi un seminar, având o bibliotecă dotată cu peste 5.000 de volume.
Însă, din păcate, în anul 1840, regimul ţarist a transformat conventul în închisoare pentru preoţii catolici, iar în timpul Primului Război Mondial a fost transformat în spital militar şi cartier general al armatei ruse.
Abia în anul 1920 a fost retrocedat Bisericii, iar arhiepiscopul de Riga şi-a stabilit aici scaunul episcopal. Odată cu ocupaţia sovietică, clădirile sanctuarului devin sediu al unui colhoz. Cu toate aceste condiţii, biserica a rămas funcţională şi mulţi pelerini au continuat să alerge spre icoana Maicii Domnului, pentru a-şi găsi mângâiere şi curaj în vremuri de persecuţie.
În biserică pot fi văzute zece altare, lucrări a doi mari artişti polonezi, A. Valinovies şi A. Eeskevies. În frumoase rame baroce sunt reprezentaţi sfinţii Iosif, Ianuariu, Gheorghe şi câţiva dintre ctitorii construcţiei.
Icoana miraculoasă este aşezată deasupra altarului realizat din coloane de marmură roşie cu decoraţiuni baroce aurite.
Între anii 1708 şi 1710 a avut loc Marele Război al Nordului, iar ţinutul Trakai era în pericol. Pentru a fi ferită de distrugere, icoana Mariei a fost adusă de la Trakai la Aglona, iar ţinutul Aglona a scăpat neatins de război. Istoria consemnează, de asemenea, câteva sute de minuni care s-au întâmplat în faţa acestei icoane. În anul 1780 Maria şi pruncul au fost împodobite cu două coroane de aur. Principalele zile de pelerinaj sunt solemnitatea Rusaliilor şi cea de la 15 august, Adormirea Maicii Domnului, când ajung aici peste 20.000 de pelerini din toate părţile ţării.
Sfântul papă Ioan Paul al II-lea a fost pelerin la Aglona în anii 1980 (când i-a conferit titlul de basilica minor) şi 1993, fiind întâmpinat aici de mulţi creştini catolici, luterani, anglicani sau chiar ortodocşi veniţi din ţările învecinate. Papa a subliniat într-un mod deosebit caracterul ecumenic al sanctuarului.
