În partea de sud a Cubei, la doar 20 de km de Santiago de Cuba, se află sanctuarul naţional al ţării, El Cobre. Numele El Cobre (în traducere însemnând Cuprul) provine de la prima mină de cupru care, pe la anul 1600, producea minereu pentru atelierele de arme de la Havana. Sunt mai multe istorisiri care stau la baza constituirii acestui sanctuar.
Prima spune că trei pescari (doi indieni şi un sclav negru), în timpul unei furtuni, au văzut plutind pe mare o statuetă a Maicii Domnului care îl purta în mâna stângă pe pruncul Isus, iar în mâna dreaptă avea o cruce de aur. Statueta avea inscripţia: "Eu sunt Fecioara Carităţii". Se spune că statuia a fost încredinţată de către comandantul spaniol Alonso de Ojeda, în anul 1510, unui şef indigen s-o păstreze, dar acesta a aruncat-o în mare.
O altă tradiţie spune că acelaşi Alonso de Ojeda era odată în mare pericol pe Marea Caraibilor. Purtând cu el statueta Maicii Domnului, a promis că dacă va fi salvat din naufragiu, va construi acesteia o capelă. A debarcat pe ţărmul Cubei şi a construit capela de la El Cobre.
El Cobre a fost primul loc unde sclavii şi-au câştigat libertatea, iar manifestul pentru eliberarea sclavilor s-a citit în sanctuar. De asemenea, în anul 1898, declaraţia de independenţă a Cubei s-a citit la picioarele Fecioarei Carităţii de la El Cobre.
În anul 1952, statuia a fost purtată în pelerinaj prin toate satele Cubei.
Emilio Cueto, într-o carte apărută recent, scria: "La simbolurile Cubei, drapelul, imnul şi Constituţia, noi am adăugat-o şi pe Fecioara Carităţii ca o referire spirituală a identităţii noastre".
Se spune că nu este niciun cubanez care să nu păstreze la mare cinste statuia de la El Cobre. Primul sanctuar propriu-zis a luat fiinţă abia în anul 1684, iar cel actual a fost terminat în anul 1926 de către arhiepiscopul de Santiago, Valentín de Zubizarreta y Unamunzaga.
La 10 mai 1916, papa Benedict al XV-lea a declarat Fecioara Carităţii de la El Cobre ca patroană a Cubei, iar 20 de ani mai târziu statuia a fost încoronată în cadrul unei ceremonii somptuoase care s-a celebrat la Santiago de Cuba. La 22 decembrie 1977 a fost declarată bazilica minor.
Sfântul papă Ioan Paul al II-lea a încoronat-o din nou în cadrul vizitei în Cuba din anul 1998 şi a pus în mâinile Mariei un rozariu de aur. În predica sa spunea: "Din sanctuarul său, regina şi mama tuturor cubanezilor, fără a ţine cont de rasă, opinie politică ori ideologie, conduce şi susţine, ca odinioară, paşii fiilor săi spre patria cerească şi îi încurajează să susţină o societate în care să domnească mereu valorile morale autentice".
În anul 2012, papa Benedict al XVI-lea a oferit trandafirul de aur, iar papa Francisc a celebrat sfânta Liturghie în sanctuar la 22 septembrie 2015.
Bazilica este construită pe vârful colinei Cerro de la Cantera, iar din localitate se urcă pe 254 de trepte. Printre pădurile munţilor dimprejur contrastează frumos cu culoarea sa gălbuie şi domină cu cele trei turnuri acoperite cu ţiglă roşie. Interiorul este destul de simplu pentru a se evidenţia mai uşor statuia aşezată într-o nişă deasupra tabernacolului. Maria poartă mereu o mantie aurită brodată.
Zilnic ajung aici mii de pelerini, mai ales în lunile august şi septembrie, şi lasă fel de fel de ex-voto-uri (pietre preţioase, cârje, medalii) în "Capela miracolelor". Printre ei a fost şi Ernest Hemingway care a donat medalia pe care a primit-o la Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1954.
