Îmi amintesc de copilărie: multă pace, linişte, atât în suflet cât şi în viaţa de familie. Nu ştiam de război, de conflicte politice sau economice. Astăzi însă pacea este ca aerul de respirat, întrucât războiul a devenit banal, iar armele o unealtă de fiecare zi. Lumea este fărâmiţată, haotică, migrează nici ea nu ştie unde.
Cauza acestei realităţi, spunea recent papa Francisc într-un interviu, este "păcatul care se manifestă cu toată forţa sa de distrugere în războaie, în diferitele forme de violenţă şi maltratare, în abandonarea celor mai fragili".
Noi, protagoniştii acestei lumi, cunoscându-l pe Cristos, avem datoria de a-l oferi omenirii, de a trece de la armele ucigătoare la "arma" sa: iubirea.
Dialogul, înţelegerea generate de iubire conduc la pace şi nu la arme şi război. Acest lucru trebuie să-l înţeleagă şi conducătorii popoarelor: răul nu poate fi stârpit cu arme şi violenţă. Cu cât vor fi mai multe dialoguri şi mai puţine arme, cu atât pacea va deveni stăpâna lumii. Şi voim aceasta. Vrem o economie a păcii şi nu a armelor, în care toate resursele să fie folosite pentru a construi pacea.
Iar responsabilitatea de a promova pacea îi revine fiecărui cetăţean. Numai aşa pot fi opriţi "stăpânii războiului".
