Cunoaşterea şi slujirea lui Dumnezeu reprezintă o binecuvântare pentru propriul suflet, dar şi pentru cei din jur. Îndepărtarea de el este asemenea înstrăinării de cel mai intim prieten, iar aceasta poate duce la o ruptură interioară aproape ireparabilă.
Mai multe sunt cauzele care conduc la această situaţie: neglijarea rugăciunii şi a sfintelor sacramente, lipsa de iubire în relaţiile cu semenii, dificultăţile întâmpinate în activitatea zilnică, exemplul negativ al creştinilor fervenţi, marile probleme cu care se confruntă lumea modernă, influenţa părerii celor din jur, teama care decurge din exigenţele evanghelice ale urmării lui Isus: "Eu sunt viţa cea adevărată, iar Tatăl meu este viticultorul. Orice mlădiţă care este în mine şi nu aduce rod el o înlătură şi oricare aduce rod, o curăţă ca să aducă şi mai mult rod" (In 15,1-2).
Cine poate fi în pericolul desprinderii de Dumnezeu? Atât oamenii simpli, cât şi erudiţii, laicii sau preoţii şi persoanele consacrate, bogaţii sau săracii, bolnavii sau cei în deplină putere.
Pentru toţi aceştia, dar şi pentru noi înşine, să ne rugăm Domnului ca să fim statornici şi puternici în Duhul Sfânt, astfel încât să ne putem trăi credinţa în orice condiţii, dând mărturie despre prezenţa sa în viaţa noastră.
