Oraşul ucrainean de azi, Berdîciv, aflat la 200 km spre vest de capitala Kiev, a avut o istorie bogată, legată de două elemente: mănăstirea carmeliţilor desculţi şi prezenţa unei mari populaţii evreieşti. Se spune că pe timpuri localitatea era atât de frumoasă şi cu o cultură înfloritoare, încât era supranumită "Oraşul-Cetate" sau "Ierusalimul din Volînia", aici locuind peste 40.000 de evrei. Evenimentele majore ale istoriei oraşului s-au desfăşurat, în mare parte, în jurul mănăstirii carmeliţilor desculţi.
În anul 1430, marele duce al Lituaniei, Vytautas, a preluat controlul în regiunea Kalinik. Unul dintre subalternii săi, Berdîci, a fondat o cetate în acea zonă, dar în anul 1483 tătarii din Crimeea au distrus localitatea. Când s-a făcut delimitarea graniţei între Lituania şi Polonia, în anul 1546, regiunea a revenit nobilei familii poloneze Tyszkiewicz.
Mănăstirea, care are aspectul unui castel medieval fortificat, a fost construită la iniţiativa lui Janusz Tyszkiewicz. Conform mărturiilor, el ar fi fost luat prizonier de către tătari, însă într-un vis a văzut cum o mulţime de călugări se ruga pentru eliberarea sa. A reuşit să evadeze şi, fugind spre casă, a întâlnit un grup de călugări carmeliţi desculţi. Drept recunoştinţă, le-a zidit lor această fortăreaţă. În anul 1627, castelul a fost transformat de către călugări într-un convent. O sută de ani mai târziu, călugării au construit o măreaţă biserică barocă în cinstea Maicii Domnului, care şi azi este cel mai frumos şi mai vizitat obiectiv din Berdîciv. În familia lui Janusz Tyszkiewicz exista de mult timp, ca o moştenire preţioasă, o icoană considerată miraculoasă, pe care acesta, la 22 iulie 1642, a oferit-o călugărilor pentru a o expune în biserica lor. Icoana era o pictură în ulei pe pânză, fixată pe o placă de lemn de chiparos. Maria este reprezentată ţinând în braţe cu ambele mâini pruncul, care are în mâna stângă o carte, iar cu cea dreaptă binecuvântează.
Icoana, împodobită cu o frumoasă ramă în stil baroc, aurită, a fost aşezată deasupra altarului. Nu au întârziat să apară minunile, fiind vindecat, la 23 mai 1642, însuşi episcopul de Kiev, Stanislaw Zaremba. Până în anul 1756 au fost confirmate oficial 263 de vindecări miraculoase.
La 28 ianuarie 1753, papa Benedict al XIV-lea a emis un decret special prin care aproba încoronarea oficială a icoanei. S-au realizat două coroane de aur, iar ceremonia a fost oficiată de episcopul Kajetan Soltyk în anul 1856. Din păcate, pe la jumătatea secolului al XIX-lea coroanele au fost furate, dar papa Pius al IX-lea a oferit în dar altele noi, care au fost realizate la Roma şi icoana a fost încoronată pentru a doua oară.
În anul 1926, mănăstirea şi biserica au fost preluate de puterea sovietică amenajându-se acolo un muzeu al ateismului. Icoana a fost expusă ca obiect de muzeu.
În anul 1941, nu se ştie din ce motive, icoana a dispărut. Nemaigăsindu-se, în anul 1991 s-a comandat la un pictor polonez o icoană nouă, pe care sfântul papă Ioan Paul al II-lea a binecuvântat-o în anul 1996 în biserica "Sfânta Hedwiga", din Cracovia, Polonia.
La 16 iulie 1997, icoana binecuvântată a fost inaugurată oficial, iar în anul 1998 a avut loc încoronarea, oficiată de către episcopul Jan Purwinski.
Papa Ioan Paul al II-lea, vizitând Ucraina, la celebrarea sfintei Liturghii pe stadionul Chaika din Kiev, la 24 iunie 2001, a cerut să fie adusă lângă altar icoana de la Berdîciv.
În luna iulie a anului 2006, carmeliţii au celebrat jubileul de 250 de ani de la prima încoronare.
Sanctuarul de la Berdîciv a fost declarat de episcopatul ucrainean sanctuar naţional pentru credincioşii de rit latin din Ucraina.
