Am citit Gal 3,13: "«Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-se pentru noi blestem, căci este scris: Blestemat oricine este atârnat pe lemn». În ce constă blestemul Legii?"
Din moment ce sfântul Paul le scrie galatenilor, este natural să presupunem că "noi", cei pe care ne-a eliberat, sunt voi, galatenii, eu şi toţi care cred ca în Gal 1,4: "S-a dat pe sine însuşi pentru păcatele noastre ca să ne scoată din lumea prezentă, după voinţa lui Dumnezeu şi a Tatălui nostru". Însă galatenii n-au fost supuşi Legii, ei nu pot să cadă sub blestemul Legii după cum însuşi Paul spune: "Noi ştim că ceea ce spune Legea o spune celor ce sunt sub Lege". În acest caz sensul ar fi: Cristos i-a răscumpărat numai pe creştinii evrei de blestemul Legii. Dar sensul genitivului "blestemul Legii" poate să aibă şi înţelesul: Legea care este blestemată. Sfântul Paul deseori personifică Legea sau păcatul sau moartea. Probabil că a făcut acelaşi lucru şi cu blestemul ca în Zah 5,1-4: "M-am întors şi mi-am ridicat ochii, m-am uitat şi, iată, era un sul care zbura! El mi-a zis: "Ce vezi?" Eu am spus: "Văd un sul care zboară: lungimea lui este de douăzeci de coţi şi lăţimea lui, de zece coţi". Mi-a spus: "Acesta este blestemul care iese pe faţa întregului pământ. Căci oricine fură va fi distrus, aşa cum [este scris] pe o parte, şi oricine jură va fi distrus, aşa cum [este scris] pe cealaltă parte a [sulului]. Voi face să iasă - oracolul Domnului Sabaot - şi va intra în casa hoţului şi în casa celui care jură pe numele meu, minţind. Va locui în casa lui şi va distruge lemnele şi pietrele sale". Probabil că evreii care nu l-au acceptat pe Isus şi chiar sfântul Paul înainte de convertire au folosit textul din Dt 21,23: "Cel spânzurat este blestemul lui Dumnezeu", argumentând că Isus nu putea să fie Mesia şi Fiul lui Dumnezeu întrucât prin modul lui de a muri a devenit blestemat de Dumnezeu. Un răspuns posibil ar fi putut fi acela că nu orice spânzurat este blestemat de Dumnezeu, ci numai acela care a fost spânzurat din cauza fărădelegilor sale. Dar sfântul Paul ia calea îndrăzneaţă a afirmării că Isus a devenit blestemat, dar "de dragul nostru", din dragoste, împlinind profeţia din Is 53,4-5: "El a purtat suferinţele noastre şi durerile noastre le-a luat asupra lui. Noi l-am considerat lovit, bătut de Dumnezeu şi umilit. Dar el era străpuns pentru nelegiuirile noastre, lovit pentru păcatele noastre".
