Interviu cu pr. Mihai-Augustin Folner, OCarm, responsabil al Oficiului pentru Viaţa Consacrată

Frumuseţea vieţii consacrate este însuşi Isus Cristos

- Care este rolul Oficiului pentru Viaţa Consacrată?

Să menţină vie realitatea vieţii consacrate în dieceză, de a promova şi de a îmbunătăţi colaborarea între toate congregaţiile şi carismele existente pe teritoriul Diecezei de Iaşi. Deoarece numărul congregaţiilor, comunităţilor şi persoanelor consacrate - chemate în mod deosebit la mărturisirea vieţii evanghelice şi a pasiunii pentru împărăţia lui Dumnezeu - este mare, rolul acestui oficiu nu se rezumă doar la o coordonare generică a acestei realităţi, dar încearcă, ţinând cont de documentele magisteriale cu privire la viaţa consacrată şi realitatea Bisericii locale, să îndemne la trăirea cât mai profundă a specificului vieţii călugăreşti, tinzând spre comuniune şi colaborare, arătând astfel frumuseţea şi rolul benefic al persoanelor consacrate.

- Cum funcţionează oficiul?

Oficiul pentru Viaţa Consacrată este parte din secţiunea Viaţa Consacrată şi Vocaţii din cadrul Curiei Diecezane, care îl are ca vicar episcopal pe pr. Eduard-Mihai Coşa, iar la Oficiul pentru Viaţa Consacrată sunt eu, numit fiind pe o perioadă de cinci ani de către episcopul de Iaşi, Mons. Petru Gherghel. Deoarece numărul credincioşilor din dieceză este mare, iar teritoriul pe care îl cuprinde, vast, oficiul are o comisie diecezană formată din 12 membri, reprezentând cele cinci zone ale diecezei (Bucovina, Iaşi, Roman, Bacău şi Oneşti). Această comisie se întâlneşte de regulă de trei ori pe an sau ori de câte ori este nevoie, pentru a împărtăşi drumul pe care îl parcurge fiecare zonă în parte; pregătim cele două întâlniri diecezane anuale, căutând căi noi de manifestare a roadelor vieţii consacrate.

- Câte congregaţii sunt în dieceză, călugări, călugăriţe?

În momentul de faţă în Dieceza de Iaşi sunt 55 de ordine şi congregaţii, dintre care 12 masculine şi 43 feminine. Numărul persoanelor consacrate nu este foarte stabil, din cauza faptului că persoana consacrată, prin specificul ei misionar, este în mişcare, iar multe dintre comunităţile care-şi trăiesc carisma în dieceză sunt sub autoritatea altor provincii, din afara ţării; din acest motiv fluctuaţia numărului este continuă. În dieceză suntem peste 900 de persoane consacrate, dintre care bărbaţi sunt aproximativ 160; cei mai mulţi sunt călugări preoţi. Să ţinem cont că numai fraţii franciscani conventuali care activează în dieceză sunt peste 100 şi acelaşi ordin are mulţi alţi fraţi şi în afara diecezei. Surorile sunt peste 750; cele mai multe sunt din Ordinul Fecioarelor Consacrate, peste 200, din Congregaţia Surorilor "Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot", peste 140, şi din Institutul Secular "Sfânta Tereza a Pruncului Isus", peste 100.

- Ce ne puteţi spune despre ziua de 2 februarie?

La 2 februarie Biserica sărbătoreşte Întâmpinarea Domnului şi este şi Ziua Persoanelor Consacrate. Ea a fost propusă de sfântul papă Ioan Paul al II-lea după celebrarea Sinodului Vieţii Consacrate (2-29 octombrie 1994) şi publicarea exortaţiei apostolice postsinodale Vita consecrata (25 martie 1996). În ziua de 2 februarie 1997, sfântul Ioan Paul al II-lea a celebrat pentru prima dată Ziua Vieţii Consacrate, dorind, afirma el, "să ajute întreaga Biserică să valorizeze din ce în ce mai mult mărturia persoanelor care au ales să-l urmeze pe Cristos mai îndeaproape". În dieceză, ziua de 2 februarie va fi celebrată de fiecare comunitate la nivel local, iar preoţilor le revine îndatorirea pastorală de a promova în această zi - mai ales dacă în parohie sunt persoane consacrate - frumuseţea şi misiunea vieţii consacrate în Biserică. Sărbătoarea persoanelor consacrate se va celebra la nivel zonal duminică, 5 februarie. La Iaşi celebrarea va avea loc în cadrul Liturghiei tinerilor, la ora 16.00, în prezenţa episcopului. Se doreşte a fi o zi mai deosebită, motiv pentru care programul este bogat şi începe cu un moment de formare şi împărtăşire, continuă cu sfânta Liturghie după care urmează un moment de dialog fratern şi se încheie cu adoraţie euharistică sau alt moment de rugăciune.

- De câte persoane consacrate vorbim în lume? Câte congregaţii?

Exactitatea, atunci când este vorba despre numărul persoanelor consacrate în lume este relativă, pentru că în fiecare an congregaţii mor şi se nasc, persoanele consacrate trec la Domnul şi altele depun voturile. Totuşi, suntem ajutaţi de Anuarul pontifical, care prezintă estimativ numărul persoanelor consacrate, împărţite pe categorii: călugări preoţi, călugări, surori de viaţă activă şi de viaţă contemplativă. Preoţii (diecezani şi călugări) sunt în jur de 415.000, majoritatea diecezani, numărul lor fiind în creştere, apoi călugări cu voturi pe viaţă în jur de 55.000, iar surorile, fie de viaţă activă, fie de viaţă contemplativă - în jur de 700.000. Congregaţiile sunt de drept diecezan (adică aprobate de episcopul locului), iar altele de drept pontifical (aprobate de Sfântul Scaun).

- Care este rolul persoanelor consacrate?

Ştim foarte bine că ordinele şi congregaţiile se diferenţiază între ele prin carisma lor particulară, în slujba Bisericii şi a lumii, dar aceasta nu poate însemna înaintarea cu propria misiune în mod individualist, ci prin participarea cu propria carismă la însăşi misiunea lui Cristos, făcând vizibilă împărăţia Tatălui. Astfel, persoanele consacrate au rolul de a căuta şi construi comuniunea în Biserică şi de a trăi cât mai profund şi concret viaţa în Duh.

- Ce se poate face pentru promovarea vocaţiilor?

Eu personal cred că trebuie să facem două lucruri. În primul rând să ne rugăm Tatălui, după porunca lui Isus, să cheme alţi tineri la viaţa consacrată, să ne rugăm cu insistenţă şi credinţă, cu suspine şi lacrimi; apoi să ne revedem viaţa, să schimbăm ceea ce trebuie schimbat şi să ne reîntoarcem la adevărata viaţă evanghelică, prin modul de a ne trăi comuniunea şi misiunea, într-un cuvânt - să fim sfinţi! În acest fel suntem promotori vocaţionali, mărturisind bucuria evangheliei şi a vocaţiei noastre, nu pentru a ne arăta superioritatea, ci identitatea.

- De curând aţi fost numit responsabil al Oficiului pentru Viaţa Consacrată. Ce v-aţi propus în această misiune?

Sunt la început şi încerc să cunosc mai bine realitatea vieţii consacrate în dieceză. După cum am spus, este o realitate frumoasă şi cu mult potenţial. Multe lucruri merg bine, iar altele ar putea merge şi mai bine. Cred că pe viitor trebuie să ne dorim şi să facem paşi către o colaborare efectivă între persoanele consacrate şi parohul local, precum şi o mai concretă şi eficientă conlucrare între persoanele consacrate, cu diferitele lor carisme. Sunt cele două aspecte pe care le consider cele mai importante în momentul de faţă. Sunt zone unde persoanele consacrate colaborează bine, de exemplu echipa grupului Samuel, în zonele Roman şi Bacău; la fel, sunt şi foarte multe comunităţi parohiale, unde se colaborează eficient în pastoraţia copiilor, tinerilor, adulţilor, familiilor şi în alte sectoare.

- De ce este frumos să fii călugăr?

Frumuseţea vieţii călugăreşti provine din relaţia reală şi profundă cu Isus Cristos; cu cât sunt mai legat de el, trăind într-o relaţie autentică, cu atât viaţa este mai frumoasă, merită trăită şi mai ales, mărturisită. Rugăciunea, adică relaţia de la inimă la inimă cu Domnul, este izvorul acestei fericiri. De aici izvorăşte bucuria vieţii evanghelice despre care vorbeşte papa Francisc în nenumărate rânduri. Eu nu mărturisesc doar frumuseţea vieţii consacrate, ci a lui Cristos în viaţa mea dăruită lui. Cu siguranţă, toţi cei care îl urmează pe Cristos cu adevărat, indiferent de chemarea lor, trăiesc bucuria acestei urmări; el m-a chemat să-l urmez în calitate de călugăr şi mărturisesc că este culmea vieţii depline. Frumuseţea vieţii consacrate este însuşi Isus Cristos, care ne luminează, ne atrage, ne transformă... ne face fericiţi!