În anul 1982, părintele Iosif Sescu, decedat anul acesta la 26 octombrie, a trecut prin mari necazuri, care i-au lăsat urme adânci pentru tot restul vieţii, zdruncinându-i sănătatea. Câţiva comunişti din Ploscuţeni, în plină noapte, au voit să-l ucidă. Din documentele păstrate în arhivă, se pot descoperi cele întâmplate, precum şi reacţia credincioşilor în faţa indiferenţei autorităţilor civile care căutau să-i salveze pe făptaşi.

La cererea Arhiepiscopiei de Bucureşti, la 6 martie 1982, părintele Iosif Sescu a făcut o relatare în care, printre altele, notează: "În ziua de 19/20 februarie 1982, în jurul orelor 24.30-01.10, două persoane răufăcătoare... au pătruns în casa parohială din satul Ploscuţeni, prin forţarea geamului din partea de răsărit a imobilului, unde nu locuia nimeni. [...] Din mărturisirea îngrijitoarei reiese că răufăcătorii au imobilizat-o în cameră, i-au pus căluş în gură şi a fost lovită crunt la frunte, ochi, fosele nazale şi la abdomen. I s-au legat şi mâinile de către răufăcători. Când au adus-o aproape de inconştienţă, au băgat-o brutal sub pat. Camera i-a fost răscolită. Transportată la Spitalul din Adjud, a primit primele îngrijiri, apoi, transportată la Focşani, a fost tratată. La 4 martie i s-a făcut ieşirea din spital. În continuare mai acuză dureri...

Răufăcătorii, terminând cu îngrijitoarea, au venit în camera preotului paroh şi au bătut politicos în uşă. Deschizând, am văzut două persoane postate în uşă şi [am auzit] o voce: "Loveşte!" M-am aflat sub un ropot de lovituri la cap, dar palmele mâinilor au fost salvatoare că ele s-au umflat, având o vânătaie la ochiul drept şi umflătură. [...] M-am refugiat sub masă, unde au continuat loviturile probabil cu alte obiecte dure: pietre colţuroase de la terasamentul CFR. Au încercat să mă asasineze vârând cuţitul sub masă. Mi-au produs o rană în dreptul inimii şi apoi alte răni la cap. Văzându-mă în faţa veşniciei, am rostit actul de căinţă cu glas tare. [...] Prin ceaţă am văzut că s-a aprins lumina şi au părăsit camera... Am fost dus la spital pentru primele îngrijiri... S-a făcut anchetă. Urmărirea răufăcătorilor continuă".

Preoţii Alois Fechet şi Ştefan Erdeş au mers acolo în zilele de 21 februarie şi 7 martie 1982. "Dânsul era într-o stare gravă - relatează pr. Alois Fechet -, bandajat la cap, cu multe vânătăi pe tot corpul. Sub masă era un lac de sânge de circa 0,80 m2. În ziua respectivă, părintele Sescu n-a putut să celebreze sfânta Liturghie solemnă de la ora 10.30. În camerele casei parohiale erau organe ale Miliţiei judeţului Vrancea care au făcut percheziţie în tot imobilul timp de circa 5-6 zile".

"În ziua de 1 iunie 1982, relatează pr. Ştefan Erdeş, m-am deplasat la Parohia Ploscuţeni împreună cu pr. Silvestru Bejan, noul paroh de Ploscuţeni... Ajungând la Parohia Ploscuţeni în jurul orei 11.30, am găsit în preajma parohiei circa 180 de persoane, în majoritate femei, care au refuzat de dimineaţă să se urce în camioanele care trebuiau să le transporte la locul de muncă în agricultură, motivând: Ne-am făcut de râs, preotul nostru a fost bătut, aproape omorât, făptaşul îl ştim şi lui nu i s-a întâmplat nimic. Să se facă dreptate! [...] Cu această ocazie, am aflat că de la 20 februarie femeile au strâns bani şi au plătit un om care în fiecare noapte face de pază la parohie. La sugestia mea că nu este nevoie de aşa ceva, au răspuns că vor face în continuare la fel, ba chiar vor dubla paza, aşa ca să fie doi paznici".