- "În psalmi găsim o serie de blesteme dintre cele mai înspăimântătoare. Cum ar trebui să le privim? Ne îndreptăţesc acestea să ne blestemăm şi noi duşmanii?"

Găsim într-adevăr unele texte ţesute din invective în care transpare spiritul de răzbunare la fiecare rând, în care bucuria pentru răul altuia este nedisimulată, în care dorinţa pentru pedepsirea altuia apare feroce, în care fanatismul religios este intolerant. În judecarea şi aprecierea acestor fragmente trebuie să ţinem cont de mai multe criterii: 1) vechimea textului. Poate exprima un stadiu antic de dinaintea predicii marilor profeţi şi de dinaintea reformei lui Iosia; 2) provenienţa textului. Ar putea proveni de la diferitele popoare cu care evreii au fost în contact cultural; 3) influenţele religiilor din Canaan; 4) caracterul poetic al psalmilor care presupune o exprimare specifică. Sigur că nu ne îndreptăţesc pe noi să ne blestemăm semenii, pentru că noi am cunoscut exemplul şi învăţătura lui Isus: "Însă vouă, care mă ascultaţi, vă spun: iubiţi-i pe duşmanii voştri, faceţi bine celor care vă urăsc, binecuvântaţi-i pe cei care vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei care vă defăimează" (Lc 6,27-28).