Toamna se numără bobocii, toamna se culeg roadele câmpului. Toamna este, de asemenea, sezonul potrivit pentru producerea vinului în gospodării. Procesul aduce cu sine mai multe pericole. Unul dintre acestea este intoxicaţia cu dioxid de carbon rezultat din fermentaţia vinului. În timpul fermentaţiei (fierberii) drojdia transformă zahărul din sucul de struguri în alcool şi în dioxid de carbon. Acesta din urmă iese din butoaie/damigene şi se acumulează în încăperea în care este depozitat vinul (beci, cămară, magazie etc.), înlocuind oxigenul din aer. Oamenii riscă să îl inhaleze atunci când intră în aceste încăperi, mai ales dacă nu sunt aerisite.
Dioxidul de carbon se găseşte în concentraţii mici în mod normal în atmosferă. Este asimilat de plante - care îl transformă în oxigenul pe care noi îl inspirăm în fiecare moment şi care este esenţial supravieţuirii. La nivelul ţesuturilor se produc procese din care rezultă dioxid de carbon, care ajunge la plămâni pe calea venelor şi care este ulterior eliminat în timpul expirului, ajungând în atmosferă. Aceste surse de dioxid de carbon sunt însă nesemnificative şi netoxice, spre deosebire de cel produs în timpul fermentaţiei vinului. Alte surse toxice: fântâni vechi, silozuri de cereale, guri de canal, cuptoare de ars var, incendii, procese de putrefacţie de orice fel.
Ce anume îl face să fie periculos?! Ar fi trei aspecte: nu are culoare şi nici miros, deci nu poate fi detectat cu ajutorul simţurilor. Poate determina, în schimb, uneori, iritaţie la nivelul căilor respiratorii, simţită ca înţepături în nas, pe limbă, în gât. Este mai greu decât aerul, astfel că se găseşte imediat deasupra solului. Există riscul ca atunci când intraţi în beci/cămară şi vă aplecaţi pentru a lua un furtun, să atingeţi nivelul unde s-a acumulat cel mai mult gaz.
Calea obişnuită de acces în organism este cea respiratorie, în timpul inspirului, dar poate ajunge în sânge şi prin piele. Ulterior, din sânge ajunge la organe. Cel mai sensibil la acţiunea dioxidului de carbon este creierul, cel care coordonează, de altfel, tot ce se întâmplă în organism.
Manifestările intoxicaţiei depind de timpul de expunere şi de concentraţia dioxidului de carbon din încăpere, dar şi de factori individuali cum sunt, de exemplu, vârsta (copiii şi vârstnicii sunt mai afectaţi) şi starea de sănătate (risc mai mare pentru cei cu afecţiuni ale plămânilor, inimii şi creierului). Afectarea creierului determină dureri de cap, slăbiciune musculară şi oboseală, senzaţie de ameţeală, tulburări de vedere şi de auz, confuzie. Respiraţia devine dificilă, cu inspir şi expir profund şi rar, cu apariţia senzaţiei de sufocare. Tensiunea arterială scade şi inima bate mai repede. În final apar convulsii şi pierderea cunoştinţei.
Măsuri de precauţie care trebuie luate: aerisiţi bine încăperile în care fierbe vinul; nu intraţi în încăpere dacă sunteţi singur acasă - anunţaţi pe cineva că intraţi în încăperea respectivă, pentru a fi atenţi la timpul petrecut acolo; dacă cel intrat îşi pierde cunoştinţa, apelaţi serviciul de urgenţe şi nu intraţi pentru a oferi singur ajutor, deoarece riscaţi să deveniţi o altă victimă a gazului. Dioxidul de carbon nu întreţine arderea, astfel că dacă intraţi cu o lumânare aprinsă în încăpere, aceasta se va stinge. Desigur, se stinge şi din cauza lipsei de oxigen, nu doar a prezenţei dioxidului. Aşa că indiferent de cauză, dacă lumânarea se stinge, ieşiţi imediat afară.
Dioxidul de carbon este un gaz care pune viaţa în pericol şi de aceea se recomandă atenţie maximă la măsurile de precauţie în perioada de fermentaţie a vinului.
