Pe o peninsulă a lacului Titicaca, în partea boliviană a acestuia, se află marele sanctuar Copacabana, situat la graniţa cu Peru şi la doar 150 km de La Paz, capitala Boliviei. Chiar dacă se află lângă lac, oraşul Copacabana este între munţi, la o altitudine de 3.850 m.
Numele ar proveni din limba aymara, din expresia "quta khawana" (a observa lacul).
Zona a fost descoperită de către conchistadorii spanioli în anul 1534, aici fiind leagănul civilizaţiei Aymara şi se pare că a fost locuită cam din anul 1300 î.C., de către civilizaţia Chiripa şi mai apoi de civilizaţia Tiahuanaco. Sanctuarul a fost întemeiat în anul 1550 de către călugării dominicani, fiind unul dintre cele mai vechi de pe continentul sud-american.
Spaniolii au introdus imediat cultul sfintei Fecioare, deşi aici era de mult timp loc de pelerinaj pentru incaşi, în cinstea zeului Soare. La 2 februarie 1583 a fost prezentată o statuie a Mariei, sculptată de un artist indigen, Tito Yupanquim, statuie cu vădite trăsături ale feţei specifice băştinaşilor, aşa explicându-se faptul că a fost uşor acceptată de către localnici. Conform tradiţiei, acest sculptor a avut o viziune în care Maica Domnului a salvat o mulţime de marinari incaşi dintr-o teribilă furtună pe lacul Titicaca. Statuia Mariei, aşezată deasupra altarului, poartă în mâna dreaptă un sceptru, iar în mâna stângă pe pruncul Isus. Pruncul nu priveşte spre Maria, ca de obicei, ci spre poporul dimprejur. Chipul Mariei este de culoare neagră, iar veşmintele solemne ale statuii se schimbă la fiecare trei luni. La început a fost doar o simplă capelă, în aer liber, care se mai păstrează încă, însă între anii 1610 şi 1651 s-a construit sanctuarul în stil renascentist. Interiorul bazilicii este impresionant: basoreliefuri imense, sculptate în lemn, şi tablouri de mare valoare acoperă prezbiteriul şi partea din faţă a navatelor.
Pelerinajul la Copacabana s-a dezvoltat rapid, devenind cel mai important centru religios din Bolivia. Astăzi, sanctuarul este un adevărat complex: biserica albă în exterior, având în faţă o piaţă imensă, împrejmuită cu ziduri ornate cu elemente maure, trei porţi de intrare în piaţă, în stilul bisericii, şi o capelă care adăposteşte trei cruci.
Începând din anul 1591, sanctuarul a fost în custodia augustinienilor, dar aceştia au fost expulzaţi de către Simon Bolivar, la întemeierea republicii, în anul 1825. Din anul 1851 până azi este în grija călugărilor franciscani.
Bolivienii, ca şi vecinii din Peru, vin la Copacabana pentru a obţine de la Maica Domnului binecuvântare pentru diferite obiecte, dar mai ales pentru automobile. Zilnic, între orele 10.00 şi 14.00, sunt aduse pentru binecuvântare, maşini împodobite cu flori, ghirlande şi panglici multicolore. Un adevărat spectacol!
La 1 august 1925, la celebrarea centenarului independenţei Boliviei, s-a ţinut aici primul congres euharistic naţional şi s-a conferit sanctuarului titlul de "basilica minor", iar statuia a fost încoronată ca regină a naţiunii printr-un document semnat de papa Pius al XI-lea. La 7 noiembrie 1940 a fost declarat monument naţional.
În anul 1936 a fost amenajat Calvarul, un urcuş cu staţiunile Căii sfintei cruci. Este foarte frecventat de pelerini atât pentru rugăciune cât şi pentru faptul că, ajunşi sus (după un urcuş de 45 de minute), beneficiază de o superbă privelişte asupra oraşului şi a lacului, mai ales la apusul soarelui.
La 5 august, când e sărbătoarea sanctuarului, are loc un spectacol religios unic, cu multă muzică, rugăciune şi culoare a costumelor locale, zeci de mii de pelerini participând la procesiunea cu statuia Fecioarei. În luna iulie 2015, când papa Francisc a vizitat Bolivia, a rostit o frumoasă rugăciune către Maria, regina Boliviei, şi a oferit sanctuarului două distincţii primite de la preşedintele ţării, Evo Morales.
