Cât şi cum te joci?

Lucian Blaga spunea în poezia sa "Trei feţe": Copilul râde: Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul. Tânărul cântă: Jocul şi înţelepciunea mea e iubirea. Bătrânul tace: Iubirea şi jocul meu e înţelepciunea.

Înţelepciunea, iubirea şi jocul sunt trei dimensiuni care nu ar trebui să lipsească din viaţa omului. Ele vorbesc despre modul nostru de a trăi şi de a interacţiona cu cei din jur. Însă dacă înţelepciunea şi iubirea continuă şi astăzi să fie bazate pe relaţiile interumane, pe întâlnirea cu celălalt, jocul pare că şi-a pierdut această dimensiune. Jocurile cu care mulţi dintre noi am crescut erau pline de "socializare": aveam mereu nevoie de celălalt pentru a ne juca. Era o sete în sufletul nostru de a ne aduna pentru joc, era ca şi cum cineva ne-ar fi şoptit: cu cât te joci mai mult, cu atât creşti mai repede, cu atât înveţi mai bine "meseria de a trăi". Câtă imaginaţie şi energie se dezlănţuiau când ne jucam "de-a (v-aţi) ascunselea", prinsa, şotron, nouă pietre, cărţi etc. şi ce trişti eram când nu aveam cu cine să ne jucăm.

Aceasta până când au apărut jocurile video... şi dependenţa de ele. Ceea ce la un moment dat părea o soluţie împotriva singurătăţii, acum a devenit o problemă. Prea mulţi oameni trăiesc într-o lume virtuală, ratând dimensiunea socială a vieţii şi blocând izvoarele înţelepciunii şi ale iubirii. Trecerea de la jocurile în care aveai nevoie de celălalt, de înţelepciunea şi imaginaţia lui, ba chiar de iubirea sau prietenia lui, la jocurile în care copiii/tinerii/adulţii "se distrează" singuri în faţa unui ecran învăţând să distrugă şi să ucidă, nu poate fi calea cea mai bună spre un viitor plin de înţelepciune şi iubire. Nu putem generaliza şi să spunem că toate jocurile video sunt rele sau că toate sunt pline de violenţă. Nu ar fi adevărat! Însă ceea ce contează şi ne interesează este să conştientizăm că nimeni nu poate - şi nici nu trebuie! - să anihileze această dimensiune ludică a vieţii. Să ne analizăm şi să verificăm cât şi cum ne jucăm în (şi cu!) viaţa noastră. Tu când te joci socializezi, simţi cum creşti în înţelepciune, statură şi har înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor? (cf. Lc 2,52).