- Pr. Anton Bişoc (Voievodeasa). Articolul interesant pe care l-aţi trimis cu titlul "Lepanto 1571" din păcate nu a încăput în revista din luna octombrie. El va fi publicat într-un alt număr sau în Almanahul "Presa Bună" de anul viitor.

- Ş.B. (Satu Nou, Bc.). "Sunt un simplu creştin catolic, avem în sat o biserică mare şi frumoasă cu un paroh bun. Nemulţumirea mea este că ministranţii care ajută preotul în slujirea sa la altar nu se ridică la adevărata lor vocaţie. Sunt foarte indignat când văd ministranţii jucându-se şi ghiontindu-se în timpul sfintei Liturghii. I-am spus pr. paroh, dar se pare că nu ascultă nici de Sfinţia Sa. Eu cred că părinţii au cea mai mare responsabilitate de a-şi educa proprii copii, să le explice că ei au o misiune foarte importantă şi că trebuie să fie model pentru toţi cei din jurul lor".

Apreciem că ne-aţi scris şi mai ales că aţi scos în evidenţă misiunea ministrantului. Într-adevăr, e o mare onoare să te dedici slujirii în Biserică: a ministra, a cânta la cor, a desfăşura alte activităţi. Sperăm că părinţii ministranţilor, şi nu numai, o să citească rândurile scrise de dv. şi vor lua măsurile cuvenite. Pe de altă parte, uneori cei mari trebuie să nu uite că şi ei au fost copii...

- Petru Susan (Băluşeşti). "Am participat la pelerinajul din luna august de la Cacica. M-am simţit foarte bine sufleteşte pentru că mi-au plăcut foarte mult predicile şi ceremoniile liturgice, mai puţin predica de la Liturghia solemnă a hramului din ziua de 15 august. M-am aşezat lângă altar aproape de o boxă, pentru că nu aud prea bine, şi nu m-am mai îndepărtat de acolo până la încheierea pelerinajului. Mi-au plăcut mult şi pelerinii care au venit organizaţi cu icoane, steaguri şi eşarfe la gât. A fost, într-adevăr, o mare sărbătoare. Aş fi dorit să cumpăr şi eu câteva eşarfe pentru a avea o amintire de la Cacica şi să le duc şi celor de acasă un mic cadou, dar, din păcate, nu am avut de unde cumpăra...".

Vă mulţumim că vă exprimaţi în scris trăirile dv. Eşarfele pe care spuneţi că le-aţi văzut purtate de pelerini nu au fost cumpărate de la magazin, ci au fost confecţionate de organizatorii pelerinajului pentru a se identifica mai bine. Cu privire la cele notate despre predici, aşa cum v-am mai scris şi în numărul din luna septembrie, receptarea lor depinde de gustul şi dispoziţia fiecăruia.

Sfânta Scriptură

- "Este un text în Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 11,25: "Căci, fraţilor, nu vreau ca voi să rămâneţi în ?ignoranţă' cu privire la misterul acesta, ca să nu vă credeţi înţelepţi. Împietrirea unei părţi din Israel durează până când vor intra toate neamurile ?păgâne'", pe care nu-l înţeleg. Este vorba despre un mister că o parte din Israel a căzut într-o împietrire şi că va ţine până va intra numărul deplin al neamurilor şi atunci tot Israelul va fi mântuit. Despre ce este vorba în acest pasaj?"

Textul este obscur. De aceea, unele traduceri moderne şi mulţi comentatori adaugă: în Biserică, sau, în împărăţia lui Dumnezeu. De fapt, literal, textul grec spune: "...până când va intra plinătatea neamurilor "păgâne"". Este greu de precizat sensul acestei expresii. După mulţi comentatori, Paul ar vesti o epocă în care toate popoarele pământului vor fi creştine, sens pe care l-am redat în traducere. Dar 2Tes 2,3-4 nu favorizează această interpretare: "Nimeni să nu vă amăgească în niciun fel, pentru că nu va veni înainte de renegarea credinţei şi descoperirea omului nelegiuirii, a fiului pierzării, cel care se împotriveşte şi se ridică peste tot ce se cheamă Dumnezeu sau e vrednic de închinare, aşa încât se aşază el însuşi în templul lui Dumnezeu şi se prezintă că este Dumnezeu". Comparaţia cu Rom 15,19: "...De la Ierusalim şi împrejurimi şi până în Iliria, am completat vestirea evangheliei lui Cristos", ne invită să apreciem că la sfântul Paul conceptul de plinătate are mai degrabă un sens calitativ şi ar trebui să-l vedem aici ca plinătatea realizării planului lui Dumnezeu, ca în Rom 11,12 şi Lc 21,24. Pentru o înţelegere cât mai adecvată, vă recomand să citiţi cu atenţie în întregime textul din Rom 9,1 - 11,36.