Interviu luat de pr. Iosif Dorcu pentru Radio Maria, traducere de pr. Ştefan Lupu

- Preasfinţite, am vrea să ştim cine sunteţi şi de unde veniţi?

Sunt unul dintre cei zece copii ai unei familii din Veneto, Belluno. Suntem cinci băieţi şi cinci fete. Am făcut studiile în principal la Milano, am devenit călugăr salezian în anul 1973 şi am fost mereu profesor. Am fost transferat la Roma în anul 1983 la Universitatea Pontificală Saleziană. În anul 2003 am fost numit postulator general pentru cauza sfinţilor din familia saleziană. Apoi, în anul 2010, papa Benedict al XVI-lea m-a numit rector magnific la Universitatea Pontificală din Lateran şi câteva luni mai târziu am fost consacrat. În anul 2014, papa Francisc mi-a reînnoit mandatul pentru încă patru ani.

- Când a început să funcţioneze Universitatea din Lateran şi care ar fi o scurtă istorie a acestei Universităţi?

Universitatea din Lateran a fost fondată în anul 1773 de papa Clement al XIV-lea. Iezuiţii se ocupau de Colegiul Roman, iar după ce ei au fost suprimaţi, această grijă a fost încredinţată preoţilor diecezani care erau supuşi direct papei. Pentru aceasta are acest titlu special "universitatea papei", pentru că este "universitatea Diecezei de Roma", iar capul diecezei este papa. Specificul Universităţii din Lateran sunt studiile de drept canonic, drept civil şi relaţiile dintre cele două drepturi. Avem un institut unic în Biserică: Utriusque Iuris, cu cele două drepturi.

- Pe lângă drept, ce alte specialităţi ar fi specifice Lateranului?

Avem o bună facultate de teologie, o înfloritoare facultate de filozofie şi un institut de pastorală.

- Acum sunteţi la Iaşi, sunteţi pentru prima dată?

Da, este pentru prima dată când mă aflu la Iaşi, pentru că am venit să vizitez Institutul Teologic care este afiliat la Facultatea de Teologie din Lateran. Aceasta înseamnă că studenţii seminarului primesc titlul de bacalaureat în teologie de la Universitatea Laterană.

- Aş dori să lăsaţi un cuvânt pentru ascultători şi cititori.

Aşa cum v-am spus, sunt un salezian de 47 de ani, de aceea îmi stă la inimă educaţia tinerilor. Am impresia că în această veche Europă tinerii sunt cei mai săraci dintre săraci, de multe ori cu familii despărţite, fără muncă, fără studii, fără idealuri, fără nicio valoare; este o tristeţe care-i cuprinde pe tineri şi un individualism îngrozitor. Trebuie să ne reaprindem de pasiune pentru educarea tinerilor. Cer prin mijlocirea preasfintei Fecioare Maria acest mare dar ca noi să devenim martori pentru tineri, adică să le arătăm că viaţa este mai frumoasă atunci când este dăruită. Acesta este gândul care îl las. Îi rog pe toţi să se roage pentru această intenţie şi le dau o binecuvântare specială: Să vă binecuvânteze atotputernicul Dumnezeu, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Amin.

- Vă mulţumim mult, Excelenţă.

Şi eu vă mulţumesc şi vă salut din nou.