Absorbind înviere
Tânjim de mici spre nemurire
Şi-om tot visa că nu murim...
Avem în noi, în astă fire,
Scântei de veşnic şi sublim.
Dar neputinţa noastră-i mare,
Simţim mereu că nu suntem,
N-am fost şi nu vom fi în stare
Să evităm parc-un blestem.
Ţărâna de-ntors în ţărână
Şi sufletul nemuritor
Se simt acasă împreună
De nu privesc spre viitor.
Dar este pragul veşniciei
Ca un obstacol conturat...
Calea se-gustă..., poarta fie-i
Oricui păşeşte de-acceptat!
Căci, iată, nu-i totul pierdut,
Nici chiar de putredul se-arată...
Şi asta pentru c-anceput
Întru-nviere..., dintr-odată
Ceva ce numai Dumnezeu,
Prin Fiul său, putea să facă:
De sub blestemul trist şi greu
Să scoată omenirea... Iacă!
E moartea-nvinsă şi va fi
Şi-n cazul nostru..., mai apoi...,
Dacă..., cumva..., ne-om molipsi,
Viaţă sorbind din sfânt şuvoi.
Pr. Cristian Chinez
* * *
Cristos a înviat!
Cristos a înviat astăzi cu slavă,
Iar noi cu el vom învia,
Ne-a dăruit din cer bunul Tată
Iubirea curată şi dragostea sa.
Cerul de stele se-mpodobeşte,
Pământul îşi pune coroana de flori,
Şi unul şi altul pe Domnul slăveşte,
Căci a înviat, e printre noi.
Mărire îţi cântă îngeri în ceruri,
Credinţa învie pe tot pământul,
Te vom slăvi pe tine de-apururi,
Îţi vom purta în inimi cuvântul.
Isuse, tu eşti a noastră salvare,
Tu eşti speranţa noastră spre cer,
Ne-ai arătat iubirea cea mare
Şi ne-ai transmis al vieţii mister.
