Milostivire pentru prezent şi speranţă pentru viitor
Există oameni sfinţi pentru care speranţa, milostivirea, spovada şi educaţia sunt sinonime. Bicentenarul naşterii unui astfel de om deosebit coincide cu anul în care a început Jubileul Milostivirii. Sfântul Ioan Bosco, cunoscut în întreaga lume ca Don Bosco, s-a născut la 16 august 1815 şi a fost hirotonit preot, la Torino, în anul 1841.
El este "crainicul bucuriei", cel căruia i se potrivesc atât de bine cuvintele apostolului: "Bucuraţi-vă mereu în Domnul... Bucuria voastră să fie cunoscută tuturor oamenilor" (Fil 4,4-5). El este cel care a trăit cuvintele lui Cristos: "Oricine va primi un copil în numele meu, pe mine mă primeşte" (Mt 18,5). Şi-a dedicat viaţa slujirii celor mici şi a făcut tot posibilul pentru ca fiecare tânăr să simtă milostivirea Tatălui şi bucuria vieţii. Prioritatea vieţii sale a fost educaţia celor mici, slabi, săraci, pentru ca în felul acesta să-i realizeze nu doar pentru această lume, ci mai ales pentru veşnicie. Plin de milostivire, asemenea Tatălui, Don Bosco şi-a dăruit întreaga viaţă tinerilor: "I-am promis lui Dumnezeu că până la ultima mea respiraţie voi fi pentru voi, tinerii. Eu pentru voi studiez, pentru voi muncesc, pentru voi sunt dispus să-mi dau şi viaţa. Să ştiţi că tot ceea ce eu sunt, pentru voi sunt în întregime, zi şi noapte, dimineaţa şi seara, în orice moment".
Sfântul Ioan Bosco a fost şi rămâne un geniu al educaţiei: "Se estimează că a educat în oratoriile sale nu mai puţin de o sută de mii de tineri abandonaţi, inventând pentru ei primele şcoli de muncă, semnând el însuşi primele contracte de ucenicie; primele şcoli serale şi duminicale; primele societăţi de ajutor reciproc pentru muncitori, prima bibliotecă pentru tineretul italian, îngrijindu-se el însuşi de publicarea a 204 volume mici" (Santi nella misericordia, Milano, 2015, p. 63-64).
Omenirea are nevoie de educaţie şi de educatori. În multe familii, case de copii, şcoli şi alte instituţii lipsesc educatorii pasionaţi de oameni, pasionaţi de binele copiilor, dornici să educe cu milostivire şi bunătate. Adevăratul educator nu este cel care a obţinut zeci de diplome şi titluri academice, ci acela care ştie să se coboare cu milostivire spre cel mic şi să obţină de la el totul, dar nu cu forţa, ci cu iubirea. Adevăratul educator foloseşte "metoda preventivă": observă din timp lipsurile celor mici, intervine prompt şi îi ajută să evite tot ceea ce ar putea împiedica un viitor frumos, o bună creştere.
Dacă vrem să oferim un viitor mai bun omenirii - ajutându-i şi educându-i pe cei mici - trebuie să ne întipărim în inimă cuvintele lui Don Bosco: "Să nu fie agitaţie în sufletul vostru, să nu fie dispreţ în ochii voştri, să nu fie insulte în cuvintele voastre, ci să aveţi milostivire pentru prezent şi speranţă pentru viitor". Cine educă un copil trăieşte prezentul cu milostivire şi oferă acestei lumi speranţă într-un viitor mai bun!
Don Bosco a fondat "Societatea Sfântului Francisc de Sales" (salezienii) şi "Fiicele Mariei Ajutătoare". Când a murit, la 31 ianuarie 1888, opera sa era deja răspândită în 12 ţări, cu peste 60 de oratorii şi peste o mie de persoane consacrate. Astăzi, salezienii sunt prezenţi în peste 130 de ţări, cu aproximativ 1.800 de case şi 15.000 de membri. În România sunt prezenţi la Constanţa şi la Bacău.
În toată lumea răsună strigătul din timpul agoniei sale: "Alergaţi, alergaţi repede şi salvaţi tinerii. Preasfântă Fecioară Marie, o, bună Mamă, ajută-i!" Murind spunea celui de lângă el: "Mergi şi spune-le tinerilor că-i aştept pe toţi în paradis", în casa Tatălui bogat în milostivire.
