- D. Ionescu (Iaşi). "În anul 2015 mi-a murit soţul, iar din căsătoria noastră a rezultat un copil. Precizez că soţul meu mai are un copil dintr-o altă căsătorie, iar minorul a locuit cu noi, întrucât mama lui a murit. Aş dori să ştiu ce drepturi legale am la moştenirea rămasă după soţul meu".

Conform art. 972 din Codul civil "cota soţului supravieţuitor este de:

a) un sfert de moştenire, dacă vine în concurs cu descendenţii defunctului;

b) o treime din moştenire, dacă vine în concurs atât cu ascendenţii privilegiaţi, cât şi cu colateralii privilegiaţi ai defunctului;

c) o jumătate din moştenire, dacă vine în concurs fie numai cu ascendenţii privilegiaţi, fie numai cu colateralii privilegiaţi ai defunctului;

d) trei sferturi din moştenire, dacă vine în concurs fie cu ascendenţii ordinari, fie cu colateralii ordinari ai defunctului.

Având în vedere dispoziţiile legale arătate mai sus, dv. împreună cu fiul dv. aveţi o cotă de 5/8, iar minorul din prima căsătorie a soţului dv. are o cotă de 3/8 din moştenirea rămasă după tatăl său.

- M. Popescu (Paşcani) "O persoană decedată poate fi reabilitată pentru faptele la care a fost condamnată?

Potrivit art. 166 pct. 2 din Codul penal "condamnatul decedat până la împlinirea termenului de reabilitare poate fi reabilitat dacă instanţa, evaluând comportarea condamnatului până la deces, apreciază că merită acest beneficiu" şi dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 166 şi 168 Cod penal.

Conform art. 166 Cod penal, "condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanţă, după împlinirea următoarelor termene:

a) 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depăşeşte 5 ani;

b) 5 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani;

c) 7 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani sau în cazul pedepsei detenţiunii pe viaţă, comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii;

d) 10 ani, în cazul condamnării la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, considerată executată ca urmare a graţierii, a împlinirii termenului de prescripţie a executării pedepsei sau a liberării condiţionate".

În cazul condamnării la pedeapsa amenzii, la pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 2 ani sau la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârşit o altă infracţiune.

Cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat întruneşte următoarele condiţii:

- nu a săvârşit o altă infracţiune în intervalul de timp prevăzut în art. 166;

- a achitat integral cheltuielile de judecată şi şi-a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dovedeşte că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunţat la despăgubiri.

În caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate introduce o nouă cerere decât după un termen de un an, care se socoteşte de la data respingerii cererii prin hotărâre definitivă. Cererea respinsă ca urmare a neîndeplinirii unor condiţii de formă poate fi reînnoită potrivit Codului de procedură penală.