Fără îndoială, Căsătoria este opera iubirii milostive a lui Dumnezeu.
După ce a creat cerul şi pământul şi toate câte există în ele şi pe ele, "Dumnezeu l-a creat pe om, după chipul său. După chipul lui Dumnezeu l-a creat; bărbat şi femeie i-a creat. Şi i-a binecuvântat Dumnezeu. Dumnezeu le-a zis: "La împlinirea timpului", Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat "pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire" şi a trăit în sfânta familie de la Nazaret, alături de preacurata Fecioară Maria, şi de sfântul Iosif, familie devenită exemplu pentru orice familie în privinţa tăcerii edificatoare pentru ordinea vieţii interioare şi prielnică rugăciunii, în privinţa vieţii de familie în comuniunea iubirii frumoase, simple, sacre şi inviolabile, precum şi în privinţa disciplinei muncii considerate nu ca un scop în sine, ci ca o luminoasă şi liberă împlinire a voinţei lui Dumnezeu. Magisteriul Bisericii creştine veghează cu multă atenţie şi competenţă ca familia să fie ferită de curentele care îi pun grav în primejdie existenţa: ca ea să fie aşa cum a voit-o şi o vrea mereu iubirea milostivă a Tatălui ceresc, în frumoasă şi prosperă armonie. Forurile statale responsabile sunt chemate la o asociere binevoitoare pentru vindecarea multiplelor răni existente în societatea zilelor noastre. Prioritatea se îndreaptă îndeosebi spre copii şi tineri, speranţa unui viitor mai bun. Concluzie. "Lăudaţi-l pe Domnul pentru că este bun, pentru că veşnică este îndurarea lui!" (Ps 136,1).
