- R. (e-mail). "Vă deranjez pentru o informaţie. În luna august vom fi naşii de cununie a doi tineri. Preotul care îi vor cununa şi cu care fac şi pregătirea le-a spus că noi, naşii, trebuie să aducem o adeverinţă că putem fi naşi, de la biserica la care mergem. Noi suntem stabiliţi în Italia, la Prato, şi am fost să vorbesc cu preotul de la biserica unde mergem. Parohul ne-a spus că nu ne trebuie aşa ceva pentru cununie, că nici măcar nu există un formular pe care ar putea să ni-l dea şi ne-a sfătuit să luăm legătura cu episcopia pentru a şti ce trebuie să facem. Noi, în urmă cu câţiva ani am mai cununat, dar nu ni s-a cerut absolut nimic. Vă mulţumim anticipat pentru ajutor!"

Credem că părintele paroh din localitatea unde veţi merge să fiţi naş vrea să se asigure că sunteţi înscrişi la o parohie şi mergeţi la biserică. Va trebui sa-l convingeţi verbal sau să cereţi de la părintele din Italia un document (poate fi scris şi la mână) în acest sens. Vă dorim multă binecuvântare de la Domnul!

- G.S. (e-mail). "Sunt catolică şi locuiesc în Bucureşti. Cu ceva timp în urmă mi-a murit bunica şi a trebuit să o înmormântăm. Am şi eu o întrebare: cât costă o înmormântare? Din ce ştiu eu există o sumă stabilită pentru toate parohiile. Vă mulţumesc".

Dacă aparţineţi Diecezei de Iaşi atunci contribuţia este de 150 lei. Dacă aparţineţi de Arhidieceza de Bucureşti, atunci trebuie să luaţi legătura cu cei de acolo în ceea ce priveşte contribuţia. Dacă aţi achitat altă sumă, este bine să vă interesaţi dacă nu cumva au fost incluse şi alte cerinţe.

Unii vor covoare, alţii vor flori multe, alţii doresc doi sau trei preoţi... Alţii, cu ocazia unor asemenea evenimente, doresc să plătească şi taxa pe care au uitat s-o plătească la începutul anului sau alte datorii pe care au amânat să le achite (construcţii, încălzire etc.). Ca atare n-au cum să ceară la fel. În concluzie, trebuie să vedeţi de ce anume părintele a cerut suma respectivă. Dacă nu se justifică în nici un fel sesizaţi aceasta părintelui decan sau Episcopiei.

- I.B. (e-mail). "Am o sugestie: dacă tot ajungeţi prin parohii cu diverse ocazii sau evenimente, acordaţi şi enoriaşilor acelei parohii 15 minute de discuţii libere după sfânta Liturghie, aşa puteţi afla adevărul de cât de mulţumiţi sunt sau nu de parohul lor, nu daţi fuga repede la masă şi staţi de vorbă doar cu preoţii!

Nu ştim cui i-aţi adresat mesajul. Dacă vă referiţi la episcop, Preasfinţia sa a făcut vizite pastorale şi a vorbit cu credincioşii din fiecare parohie. Le-a ascultat problemele şi a răspuns la întrebările lor. Nu ştim din ce parohie sunteţi, dar dacă vă uitaţi pe arhiva www.ercis.ro acolo găsiţi când anume a fost Preasfinţitul în vizită în parohia dv. Celelalte evenimente au alt scop: Mirul înseamnă sărbătoare pentru copiii şi tinerii care primesc această taină, iar sfinţirea bisericii este sărbătoarea localităţii respective. Sunt alte căi prin care cineva poate să-şi facă cunoscute problemele. Printre acestea se numără contactarea părintelui decan sau a scrie direct Preasfinţitului. Cu speranţa că vă rugaţi pentru parohul dv. vă dorim binecuvântare de la Domnul!

- La întrebarea Ce înseamnă pentru tine a fi milostiv? adresată cititorilor în revista "Lumina creştinului" din luna ianuarie, pagina 26, au fost primite câteva mesaje din care s-au selectat gândurile cele mai frumoase. Vă mulţumim pentru gândurile trimise. A împărtăşi cu ceilalţi experienţa cu Dumnezeu este un gest de milostivire. Cu speranţa că ne vor scrie şi alţii, vă dorim mult har de la Domnul în Anul Milostivirii.

- Angela Mihăeş (Focşani) "Fiecare percepe milostivirea în felul său. Eu înţeleg milostivirea în modul cel mai simplu, în primul rând să fim buni cu noi înşine, apoi cu cei din jurul nostru. A fi milostiv înseamnă să fii bun nu numai un an sau doi, ci tot timpul, aşa cum bunul Dumnezeu este bun şi îndurător cu noi, deşi noi ne întoarcem faţa de la el de multe ori. Milostivire înseamnă să fii răbdător, blând şi iertător cu cel care ne greşeşte, asemenea lui Isus (...). Am avut fericita ocazie să fiu la Bucureşti când s-a deschis poarta milostivirii de la catedrala "Sfântul Iosif". M-am spovedit, m-am împărtăşit şi am trecut prin poarta sfântă şi ceea ce am simţit eu le doresc tuturor celor care vor trece prin oricare poartă a milostivirii (...). "

- Edith Pintea (Arad). "În istoria Bisericii există numeroşi sfinţi, care ne pot ajuta cu exemplul lor. Modelul meu este sfântul Francisc din Assisi, care zicea: "Orice nevoie umană găsiţi, căutaţi să ajutaţi". Nevoile umane sunt multiple: trupeşti şi sufleteşti. Ca să faci o treabă bună, trebuie să fii dezinteresat, să nu aştepţi vreo recompensă, să ajuţi din toată inima (...). Faptele de milostenie se pot săvârşi mai bine dacă te pui în pielea celui care are nevoie de ajutor. Nevoile trupeşti sunt mai vizibile decât cele sufleteşti. De când omul este pe acest pământ au existat bogaţi şi săraci, exploatatori şi exploataţi, căci păcatul a atras şi împărţirea nedreaptă a bunurilor (...). Să dai nişte bani, haine, mâncare unui nevoiaş, rezolvă problema doar pe moment. E bine să faci parte, ca voluntar, dintr-o asociaţie de caritate. Mie mi se potriveşte mai bine munca în echipă (...). În ultimele decenii au apărut mulţi copii abandonaţi, abuzaţi, bolnavi, mulţi oameni ai străzii, pentru care aceste asociaţii de caritate trebuie să le asigure un adăpost, chiar câte un loc de muncă. În ultimul deceniu al secolului trecut, ca tânără pensionară şi ca văduvă, străbătând străzile Timişoarei, mi-a ieşit în cale câte un caz, ceea ce m-a determinat să mă alătur celor care lucrau ca voluntari în asociaţiile de caritate (...). Nevoile spirituale actuale sunt tot mai complexe. Vizitând diferite cazuri, am întâlnit, spre mirarea mea, persoane vârstnice care nu voiau să aibă nimic comun cu Dumnezeu, nu spuneau nici măcar o scurtă rugăciune deşi erau suferinde de diferite boli grave (...). Am avut două cazuri de bătrâne de peste 90 de ani care erau în această situaţie. Nădejdea mea era la Dumnezeu că totul se va termina cu bine. O scurtă rugăciune spusă lângă patul bolnavei, repetată, apoi rugăciunea Rozariului au făcut minuni. Înainte de a-şi da duhul au chemat preotul, au făcut o spovadă bună cu luciditate şi după câteva ore au murit. Pentru mine a fost o mare bucurie un astfel de sfârşit (...)".