"Cerul meu este ascuns în ostia cea mică, în care Mirele meu se acoperă de iubire. Din acest focar divin voi scoate viaţa. Acolo, blândul Mântuitor mă ascultă zi şi noapte. Ce fericit moment, când în iubirea ta vii la mine, preaiubitul meu, să mă transformi în tine: unire de iubire, euforie de nedescris! Iată cerul meu!" (PN 32).
