Creştinul catolic practicant tresare deosebit de plăcut ori de câte ori aude pronunţându-se cuvintele luna octombrie, lună închinată sfântului Rozariu al Maicii Preacurate. O fericită simetrie liturgică mariană vrea ca a doua lună a toamnei să fie dedicată în întregime Mariei, precum şi a doua lună a primăverii este, de asemenea, închinată în întregime tot ei.
Nu ne putem imagina o viaţă creştină împlinită fără acest trinom: sfânta Liturghie (cuvântul divin şi jertfa euharistică), Calea crucii şi devoţiunea mariană (mai cu seamă sfântul Rozariu).
Fără îndoială, sfântul Rozariu este recitat zilnic în mănăstiri, seminarii şi de către mulţi creştini, individual ori comunitar. Sunt cunoscute Radio Vatican, Radio Maria ş.a. care animă zilnic această recitare.
Menţionez antifonul Bucură-te, Regină!, care se adaugă la recitarea Rozariului, având o rezonanţă mângâietoare şi încurajatoare. Noi, surghiuniţii fii ai Evei, o salutăm pe Maria ca "maică a milei", rugând-o să-şi îndrepte "ochii săi cei milostivi" spre noi, cei care suspinăm, gemem şi plângem în această "vale de lacrimi". Totodată, îi cerem cu încredere ca, după surghiunul vieţii pământeşti, să ni-l arate pe Isus, "binecuvântatul rod al trupului" său. Şi ultimele cuvinte ale antifonului ne îndreptăţesc s-o preţuim pe Maria ca "mamă a îndurării divine": "o milostivă!, o blândă!, o dulce Fecioară, Marie!" Dând glas pietăţii poporului nostru din această "grădină a Maicii Domnului", poetul naţional, Mihai Eminescu, ne-a lăsat memorabila rugăciune: "Noi ce, din mila sfântului, / Facem umbră pământului, / Rugămu-ne-ndurărilor / Luceafărului mărilor; / Ascultă-a noastre plângeri, / Regină peste îngeri, / Din neguri te arată, / Lumină dulce, clară, / O, Maică preacurată / Şi pururea fecioară, / Marie!"
Regina preasfântului Rozariu şi mamă a îndurării divine, roagă-te pentru noi!
