Familia - leagănul vocaţiei
Chemarea de a-l urma pe Isus Cristos printr-o consacrare specială este un dar al lui Dumnezeu oferit Bisericii.
Sunt sora Emanuela Bereşoaei şi am intrat în Congregaţia "Surorile Milostive ale Sfântului Carol Borromeu" în urmă cu 25 de ani. M-am născut în comuna Gherăeşti, judeţul Neamţ, din părinţii Vasile şi Elisabeta, într-o familie cu 13 copii, fiind ultimul copil şi una dintre cele şase surori consacrate ale familiei, unde am experimentat abundenţa harurilor pe care Dumnezeu le revarsă peste familiile numeroase. Domnul ne-a chemat să-i slujim în diferite congregaţii: sora Maria şi sora Elisabeta în Congregaţia Surorile Benedictine ale Divinei Providenţe, sora Ioana în Congregaţia lui Isus, iar surorile Lenuţa şi Tereza - fecioare consacrate. Credinţa solidă a părinţilor, sădită prin cuvânt şi mai ales prin exemplu în sufletele noastre, a avut un impact hotărâtor în descoperirea şi îmbrăţişarea vocaţiei la viaţa consacrată.
Vocaţia mea a început încă din copilărie sub îndrumarea atentă a părinţilor şi a surorilor mele, care mi-au fost model de trăire a credinţei creştine. Mergeam des la biserică, participam cu bucurie la sfânta Liturghie, la catehezele de pregătire pentru primirea sfintelor sacramente, cântam în corul copiilor. Pot spune că familia şi Biserica locală au pregătit în sufletul meu terenul pentru o viaţă de credinţă şi de slujire.
După terminarea şcolii în satul natal am continuat studiile la Iaşi. Mă întrebam asemenea multor tineri şi tinere care este scopul vieţii mele, care este drumul pe care Domnul doreşte să-i slujesc. Purtam în inimă dorinţa de a fi aproape de Isus. Când eram studentă în anul III, am dorit să întrerup facultatea şi să intru în Congregaţia lui Isus, nu pentru a fi cu sora mea Ioana, ci pentru a răspunde chemării lui Dumnezeu. Am fost sfătuită să-mi continui studiile după care, având asigurată o stabilitate socială şi acumulând mai multă experienţă de viaţă, voi putea lua o decizie mai matură în privinţa vocaţiei mele. Persoanele de la care aşteptam, conform gândirii mele din acea perioadă, să mă înţeleagă şi să mă susţină, prin modul lor tranşant de a-mi vorbi, mi-au provocat suferinţă. Am înţeles mai târziu că o adevărată vocaţie "se purifică precum aurul în foc". După terminarea studiilor am simţit tot mai mult că Domnul are un plan cu mine, că el este cel care mă cheamă şi mă invită să-l urmez.
Dumnezeu s-a folosit de diferite persoane şi evenimente pentru a-mi călăuzi paşii pe drumul pe care el dorea să-i slujesc. Astfel, în anul 1990, am cunoscut Congregaţia "Surorile Milostive ale Sfântului Carol Borromeu" unde am început drumul de formare în comunitatea din Ierusalim. Prima profesiune am făcut-o în anul 1993, iar profesiunea pe viaţă în anul 1997. Congregaţia a venit în România în anul 1992 la Gioseni, judeţul Bacău. Aici suntem implicate în educaţie, în îngrijirea bolnavilor la domiciliu, în cateheză şi în proiecte sociale de ajutorare a familiilor aflate în dificultate.
Conştientă fiind de importanţa sădirii cuvântului divin în sufletele celor mici, am urmat cursurile Facultăţii de Teologie Didactică şi mă dăruiesc cu bucurie muncii de educare a tinerei generaţii ca profesor de religie. Vocaţia şi profesia mea îmi cer şi îmi permit să fiu o "mamă spirituală" pentru toţi.
Recunoscătoare Domnului care mi-a dăruit, fără niciun merit din partea mea, darul preţios al vocaţiei la viaţa consacrată, mă încred total în iubirea sa milostivă şi-l rog să mă susţină cu harul său.
