Se ştie că la ora 15.00 soarele luminează intens, însă o singură dată "s-a întunecat pe tot pământul până la ceasul al nouălea" (Mt 27,45). Era ora morţii Fiului lui Dumnezeu, numită ora marii îndurări pentru lume. Isus, soarele divin rămas în Euharistie, doreşte să ne învăluie cu razele luminii şi căldurii milostivirii sale şi, din anul 1937, prin sfânta Faustina, recomandă venerarea orei morţii sale astfel: "Când auzi ceasul bătând ora trei după-amiază, cufundă-te în milostivirea mea adorând-o şi preamărind-o; invocă atotputernicia ei pentru lumea întreagă şi mai ales pentru păcătoşi. Caută în acea oră să faci calea crucii. Dacă nu poţi, intră pentru un timp în capelă şi adoră inima mea plină de îndurare în Euharistie; şi dacă nu... cufundă-te în rugăciune acolo unde te afli chiar şi pentru un scurt moment" (Mic jurnal, p. 542).
Domnul ţine la intensitatea orei trei şi promite: "În această oră n-aş putea să refuz nimic sufletului care mi se roagă prin pătimirea mea..." (Mic jurnal, p. 463). Şi cine nu are nevoie de milostivirea divină?
