Cu mult timp înainte de a deveni episcop de Iaşi, fericitul Anton Durcovici a militat pentru dezvoltarea presei catolice sprijinind, îndrumând şi colaborând cu valoroase publicaţii catolice din Bucureşti. Atunci când majoritatea revistelor şi ziarelor catolice îşi vor suspenda apariţia, fericitul Anton Durcovici se va implica personal, fondând în anul 1934 la Bucureşti revista "Farul nou", devenită timp de zece ani publicaţia fanion a presei catolice din România.

Profesorul Iosif Frollo, care a fost cel mai apropiat colaborator al fericitului Anton în conducerea revistei, scria următoarele într-o lucrare rămasă în manuscris şi confiscată în anul 1951 de Securitate: "«Farul nou» a fost în timpul celor zece ani de apariţie neîntreruptă - 1 ianuarie 1934 până la 16 august 1944 - centrul în jurul căruia gravitau intelectualii catolici, nu doar din Bucureşti, ci şi cei care erau în trecere prin Bucureşti. Se întâlneau seara, sub preşedinţia Mons. Durcovici, se începea cu rugăciunea Frontului Unic pentru revenirea românilor la credinţa catolică şi o scurtă rugăciune către sfânta Bernadeta, protectoarea noastră, şi după aceea se citeau articolele de fond care trebuiau să apară în timpul săptămânii.

Se discută valoarea oportunităţii fiecărui articol şi nimic nu se publica fără autorizarea Mons. Durcovici. Se putea scrie tot, fără teamă de rătăcire, deoarece erau toţi siguri că acest cenzor, profund cunoscător al ramurilor doctrinei creştine şi preot pios animat de o mare dragoste faţă de aproapele său, acestui cenzor nu-i va scăpa niciun cuvânt condamnabil din punct de vedere catolic.

Aceste întruniri nu serveau numai pentru a prepara numărul viitor al ziarului, care trebuia să apară; aceste întâlniri foloseau şi la formarea mentalităţii colaboratorilor care, deşi aveau multă bunăvoinţă, nu erau atât de instruiţi în materie de religie. Era în acelaşi timp singurul centru activ de colaborare între catolicii de toate riturile şi de toate naţionalităţile din România şi în special al uniţilor şi latinilor. La aceste întruniri erau doi directori - unul unit şi altul latin. Într-un cuvânt, tot ce era catolic se întâlnea în redacţia "Farul nou", unde se înfăţişa în ansamblul ei, situaţia şi interesele catolicismului din ţară. (...)

"Farul nou" a început să exerseze o influenţă mai marcantă decât ziarele şi revistele catolice din Transilvania şi chiar decât acelea care datau de mai multă vreme".

Profesorul I. Frollo nu s-a dezis niciodată de mentorul său, al cărui fiu spiritual a fost, aşa cum o probează şi declaraţia sa dată în arestul Securităţii din Bucureşti, la 10 martie 1951: "Cele mai strânse legături ale mele au fost în decursul ultimilor 26 de ani cu Monseniorul Anton Durcovici, până ce în anul 1948 a plecat la Iaşi, fiind numit acolo episcop. Cu Monseniorul Durcovici m-am consultat totdeauna în tot ce am scris şi n-am scos de la tipar nicio literă fără aprobarea lui. (...) Monseniorul Durcovici a fost conducătorul Congregaţiilor Mariane şi ca atare directorul meu spiritual. Lui îi păstrez cea mai mare afecţiune".

Fotografia alăturată a fost realizată la Iaşi, la 30 mai 1948, cu prilejul procesiunii de Joia Verde ("Corpus Domini"), prima şi ultima procesiune de acest fel la care a luat parte episcopul Anton Durcovici. În fotografie episcopul este surprins în momentul în care, aflat în curtea catedralei "Adormirea Maicii Domnului", priveşte la procesiunea care se îndreaptă spre bulevardul Ştefan cel Mare şi al cărei punct terminus era Institutul "Notre Dame de Sion" (actualul sediu al Filarmonicii).

Fotografia face parte dintr-un grupaj de fotografii realizate cu prilejul procesiunii "Corpus Domini" de la Iaşi. Fotografiile au fost păstrate cu sfinţenie în arhiva familiei profesoarei Cornelia Breitenfeld de la Botoşani, care ni le-a pus la dispoziţie prin intermediul părintelui paroh de Botoşani.