În Arhivele Diecezei de Savannah (SUA) se păstrează un fond documentar pe numele arhiep. Gerald Patrick O'Hara, fost nunţiu apostolic la Bucureşti între anii 1947 şi 1950. Printre documentele cercetate de doamna Liana Gehl de la Editura ARCB se află şi un număr de opt fotografii, dintre care cinci sunt inedite, realizate cu prilejul ceremoniei de consacrare a ep. Anton Durcovici, la 5 aprilie 1948, în catedrala "Sfântul Iosif" din Bucureşti.

Fotografia alăturată surprinde momentul intrării procesiunii în catedrală, putând fi observaţi episcopii consacratori Marcu Glaser şi Alexandru Theodor Cisar, ep. Anton Durcovici şi nunţiul O'Hara, care binecuvântează credincioşii.

În spatele episcopilor, pe strada G-ral Berthelot, în dreptul Palatului ARCB, staţionează un tramvai plin de călători. Cu un astfel de tramvai, peste exact un an, două luni şi 22 de zile de la data consacrării, ep. A. Durcovici va efectua ultima călătorie în libertate, într-o încercare disperată de a ajunge la Popeşti-Leordeni, unde un număr de 650 de copii îl aşteptau pentru a primi sacramentul Mirului. Însoţit fiind de pr. Rafael Friedrich, episcopul a urcat la 26 iunie 1949 într-un tramvai, călătorind până la ultima staţie, lângă Cimitirul Bellu.

Este posibil ca cei doi să fi reuşit să urce în maşina Arhiepiscopiei, condusă de şoferul Constantin (Titi) Iakobek, care fusese trimisă goală de la Palatul ARCB, într-o tentativă de a-i dezorienta pe securişti, însă la un moment dat, la ieşirea din Bucureşti, maşina a fost blocată de urmăritori, care i-au arestat pe episcop şi pe însoţitorul său.

La scurt timp, nunţiul O'Hara a fost informat despre cele întâmplate, luând decizia de a pleca la Popeşti-Leordeni, pentru a acorda sacramentul Mirului.

Într-o declaraţie dată la 16 ianuarie 1950 în arestul Securităţii, fostul şofer al Nunţiaturii, Nicolae Gh. Popescu, menţiona următoarele: "Astă vară, într-o duminică, am fost chemat la Nunţiatură, de urgenţă, pe la ora 2. M-am prezentat şi bruderul Iustin mă aştepta în garaj cu două geamantane, unul mare şi altul mic. Cum am tras maşina afară, l-am văzut pe nunţiu care s-a urcat şi el în maşină şi mi-a spus să mergem de urgenţă la Popeşti-Leordeni, la maici. Atunci când am ajuns am văzut că după ce au stat de vorbă cu maicile, bruderul Iustin a plecat cu bicicleta spre sat şi după puţin timp s-a întors, mi-a cerut geamantanul, a intrat în casă şi după zece minute a ieşit cu nunţiul îmbrăcat cu toate odăjdiile pentru slujba religioasă, s-a urcat în maşină şi mi-a spus să mergem la biserica din satul Popeşti-Leordeni. Atunci am observat o mulţime de lume strânsă şi nunţiul a făcut o slujbă care a durat mai bine de trei ore. Apoi ne-am întors la maici, s-a dezbrăcat de odăjdii şi apoi la Nunţiatură înapoi.

Apoi am aflat că acea slujbă trebuia să o facă episcopul Durcovici, dar fiind arestat nu avea cine să o facă, aşa că l-a pus pe loc pe nunţiu să se ducă el".

Într-o scrisoare trimisă în anul 1951 Monseniorului Guido Del Mestri, fostul său secretar la Nunţiatura din Bucureşti, arhiep. O'Hara scria următoarele: "Cu gândul mă aflu în mod constant la Bucureşti. Libertatea şi toate lucrurile bune de care am parte aici în America nu înseamnă absolut nimic pentru mine, când mă gândesc la toţi oamenii aceia buni, preoţi şi surori şi laici de asemenea, care ne-au fost întotdeauna atât de fideli, care acum suferă în închisoare (...)".