Sărbătoarea Naşterii Mântuitorului este învăluită de o atmosferă de strălucire, de feerie şi de basm. Dimensiunea comercială a acestei sărbători are grijă, în fiecare an, să ofere "ingredientele" potrivite şi "scenariile" actualizate cu minuţiozitate. Pentru creştini însă Crăciunul înseamnă mult mai mult. Este contemplarea naşterii Mântuitorului care vine în lume pentru a alunga întunericul, tristeţea, sclavia. Fiul lui Dumnezeu se face om pentru ca acesta să descopere, odată pentru totdeauna, bunătatea şi milostivirea lui Dumnezeu şi să se lase mântuit, eliberat de lanţurile grele ale Celui Rău. Trăim cu adevărat Crăciunul dacă îl lăsăm pe Dumnezeu să transforme întreaga noastră existenţă, dacă îl lăsăm pe Cristos să se nască din nou în noi şi să ne umple viaţa de lumina şi pacea sa. Astfel, credinţa ne luminează paşii pentru a nu mai umbla în întuneric.

La sfânta Liturghie din Noaptea de Crăciun de anul trecut, papa Francisc spunea: "În această noapte sfântă, în timp ce-l contemplăm pe pruncul Isus abia născut şi pus într-o iesle, suntem invitaţi să reflectăm. Cum primim duioşia lui Dumnezeu? Mă las ajuns de el, mă las îmbrăţişat, sau îl împiedic să se apropie? "Dar eu îl caut pe Domnul" - am putea să replicăm. Totuşi, cel mai important lucru nu este să-l căutăm, ci să-l lăsăm ca el să ne caute, să ne găsească şi să ne mângâie cu iubire. Aceasta este întrebarea pe care ne-o adresează pruncul doar cu prezenţa sa: îi permitem lui Dumnezeu să ne iubească?" Aceste cuvinte ne fac să înţelegem că, uneori, şi noi ne temem atât de mult de acest copilaş aşa cum se temea şi Irod. Ne temem deoarece, venind în lume, Isus răstoarnă logica noastră, fărâmiţează siguranţele noastre şi solicită o transformare a vieţii noastre. Papa ne aminteşte că este cazul ca în timpul Crăciunului să ne întrebăm dacă, într-adevăr, îi facem loc lui Isus în viaţa noastră. Pare să fie o întrebare fără sens din moment ce suntem credincioşi, avem o viaţă spirituală. Papa insistă asupra faptului că înainte de toate trebuie să ne lăsăm căutaţi de iubirea lui Dumnezeu, să îi permitem să se "aşeze" liniştit în viaţa noastră şi să domnească în întreaga noastră existenţă. Prea uşor credem că este necesar să facem multe lucruri pentru a-l "cuceri" pe Dumnezeu, când, de fapt, primul pas este acela de a ne deschide inima şi a lăsa să pătrundă lumina lui Dumnezeu, care alungă orice întuneric. De aceea, spune papa, Crăciunul este sărbătoarea duioşiei lui Dumnezeu. "De asemenea: avem curajul să primim cu duioşie situaţiile dificile şi problemele care ne stau alături, sau preferăm soluţiile impersonale, eventual eficiente, dar lipsite de căldura evangheliei? De câtă duioşie are nevoie lumea astăzi! Răbdarea lui Dumnezeu, apropierea lui Dumnezeu, duioşia lui Dumnezeu" continuă Sfântul Părinte.

Pregăteşte-te intens pentru sărbătoarea Naşterii Mântuitorului! Contemplă fără oboseală toate momentele în care Dumnezeu îţi arată duioşia sa! Lasă-te îmbrăţişat de Dumnezeu! În perioada Adventului şi în timpul Crăciunului fă ca şi alte persoane să simtă grija lui Dumnezeu prin binele pe care tu îl faci! Să întinzi mâinile tale spre aceia care au nevoie de ajutor! Să îţi vibreze mai mult inima la gândul prezenţei lui Dumnezeu decât să îţi licărească ochii de la podoabele exterioare. Să strălucească viaţa ta de prezenţa aceluia care s-a făcut copilaş plăpând pentru ca tu să devii om mare!

Crăciun fericit! La mulţi ani 2016!