Timpul este o resursă pe care credem că o deţinem şi pe care o putem utiliza după propriile dorinţe, mai ales atunci când căutăm să realizăm cât mai mult într-un timp cât mai scurt. Deseori însă uităm esenţialul: timpul este un dar care se revarsă din inima lui Dumnezeu; fiecare clipă reprezintă un har şi un prilej de a iubi.
Timpul măsurat de om în ani, zile, ore, dacă nu este trăit în prezenţa lui Dumnezeu, constituie o infidelitate faţă de el şi tinde să creeze o imagine greşită despre cel care vrea binele omului. Numai el poate oferi timpul necesar pentru a înţelege că fiecare moment din viaţă este important.
Unitatea de măsură a timpului lui Dumnezeu este iubirea. Doar aşa s-ar putea explica infinita sa răbdare cu care se îndreaptă către om şi îi oferă iubirea sa fără margini în special prin sacramentul Reconcilierii. Libertatea şi pacea sufletului astfel dobândite îl determină să le împărtăşească apoi cu semenii săi.
Trăind viaţa pe acest pământ, în timp şi spaţiu, împreună cu Dumnezeu, putem fi de ajutor şi sufletelor care, aflându-se în starea purificatoare a purgatoriului, aşteaptă să se bucure de veşnica prezenţă a Tatălui ceresc (cf. MJ 1227).
