Majoritatea religiilor antice sunt bazate pe mituri. Dacă unele povestiri asemănătoare sunt prezente şi în Biblie, ele nu sunt fundamentale. Sunt doar menite să transmită şi să sprijine adevărurile comunicate de revelaţia divină. Iată de ce "demitizarea" nu este obligatorie. Mult mai grave sunt miturile inventate în modernism de "apărătorii ştiinţei", având intenţia de a împroşca cu noroi. Scrie Dessauer: "Lumea nouă îşi are izvorul în afara Bisericii Catolice pentru că aceasta, în Galileo, i-a persecutat pe oamenii de ştiinţă". Fapt este că "spusele istorice" ale lui Galileo Galilei Eppur si muove! (traduse: "Şi totuşi se mişcă") au fost inventate la Londra, în anul 1757, de către ziaristul Giuseppe Baretti. Aşadar, o invenţie. Ca şi mitul despre persecuţia acestuia. De altfel, în 1633, anul procesului lui Galilei, sistemul ptolemeic (Soarele şi planetele se învârt în jurul Pământului) şi sistemul copernician susţinut de Galilei (Pământul şi planetele se învârt în jurul Soarelui) nu erau decât două ipoteze, aproape la egalitate, asupra cărora se făceau dezbateri, fără dovezi hotărâtoare. Cât despre condamnarea lui Galilei, acesta s-a ales cu un scurt arest la domiciliu şi cu obligaţia de a recita nişte rugăciuni. Iată şi efectele mitului propagat: 30% dintre studenţii europeni sunt convinşi că el a fost ars pe rug; 97%, că a fost persecutat. De fapt, i-a fost tolerată până şi viaţa imorală.
