"Per Mariam ad Iesum" (Prin Maria la Isus). Este binecunoscută în istoria pietăţii creştine această expresie. Desigur, creştinismul înseamnă Cristos. Taina mântuirii prin Isus Cristos este strâns legată de taina întrupării sale sfinte, iar aceasta de Maria, aleasa Sfintei Treimi, mama lui Isus, Dumnezeu adevărat şi om adevărat.
Sfânta Scriptură o prefigurează pe Maria încă din leagănul omenirii, în contextul neascultării primilor oameni, Adam şi Eva, de porunca lui Dumnezeu. Verdictul dat împotriva şarpelui amăgitor (diavolul) este considerat ca o primă "bună-vestire": "Duşmănie voi pune între tine şi femeie, între descendenţa ta şi descendenţa ei" (Gen 3,15).
Profetul Isaia vede în descendenţa femeii pe "fecioara care va zămisli şi va naşte un fiu, căruia îi va pune numele «Emanuel»" (7,14). Sfântul evanghelist Luca precizează numele fecioarei, Maria, de la Nazaret, la care este trimis arhanghelul Gabriel care o salută "Bucură-te, o, plină de har [...] vei naşte un fiu şi-l vei numi Isus" (1,26-31).
În prima solemnitate liturgică a anului bisericesc, cu data fixă în calendar, 8 decembrie, o venerăm pe Maria cea zămislită fără de pata originară a primilor părinţi, transmisă neamului omenesc. La nouă luni după aceasta, la 8 septembrie, o sărbătorim pe aceeaşi aleasă deosebită a lui Dumnezeu, în naşterea ei minunată. Sfânta Biserică îi adresează binecunoscuta laudă: "Naşterea ta, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, a vestit bucurie în toată lumea, căci din tine a răsărit soarele dreptăţii, Cristos, Dumnezeul nostru, care, dezlegând blestemul, ne-a dat binecuvântarea şi, biruind moartea, ne-a dăruit viaţa veşnică".
Pe bună dreptate, o putem considera pe Maria ca auroră a mântuirii. De aceea, creştinii o venerează în mod special, invocând-o necontenit în sfintele rugăciuni: "Te rugăm, Doamne, să reverşi asupra slujitorilor tăi comorile harului ceresc; naşterea Fiului tău din Fecioara Maria a însemnat începutul mântuirii noastre: sărbătoarea naşterii ei să ne aducă belşug de pace. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin".
