În 1945 apare un singur număr: ianuarie, februarie, martie, fiind editat la "Presa Bună", dar tipărit la Tipografia "Progresul" din Iaşi. În paginile acestui număr este descrisă moartea ep. Mihai Robu, numirea ep. Marcu Glaser ca administrator apostolic al Diecezei de Iaşi, starea diecezei şi a Institutului "Presa Bună" în anul 1944. Despre "Presa Bună" se notează: "Tipografia noastră nu mai este la Iaşi. Când (...) era aprovizionată cu de toate (...), atunci începu exodul. Situaţia aceasta ne-a silit să tipărim la alte tipografii calendarul nostru pe anul 1945. Lipsiţi de fonduri n-am mai fost în stare să tipărim almanahul obişnuit al «Presei Bunei» pe anul 1945. Iar acum, dacă am reuşit să scoatem revista noastră «Lumina creştinului» cel puţin la trei luni o dată, ne costă foarte scump".

În mai 1944, din cauza frontului, Episcopia de Iaşi este evacuată de Ministerul Cultelor la Beiuş. Tipografia ia drumul refugiului în Transilvania. Pr. Eduard Doujak, secretarul episcopului, fiind la Beiuş în refugiu, la 15 ianuarie 1945 începe să pună în ordine cărţile "Presei Bune", misiune pe care o primeşte de la ep. Marcu Glaser: a transportat cărţile dintr-o magazie umedă într-un loc uscat (Şcoala de Băieţi din Beiuş), le-a pus în rafturile comandate de pr. G. Bachmeier, se îngrijeşte de broşarea catehismului, pune în vânzare cărţile, colaborează cu fr. Ioan Balan şi cu patru surori franciscane, se îngrijeşte de arhiva Episcopiei şi de întoarcerea acesteia la Iaşi.

La 10 septembrie 1945, pr. Dumitru Herghelegiu este numit paroh de Dărmăneşti, după ce este eliberat "de toate funcţiunile" pe care le-a avut până la acea dată pe lângă Episcopia şi Parohia Romano-Catolică Iaşi, predându-i cu proces verbal o dare de seamă despre "Presa Bună" şi respectivele acte Mons. Dumitru Romila. Va fi numit din nou vicar parohial la Iaşi la 13 septembrie 1946, ca să-şi dea demisia din posturile ocupate până la acea dată la 24 octombrie 1949.

La 19 octombrie 1945, din cauza bolii, Mons. Dumitru Romila îşi dă demisia din funcţia de director al Institutului "Presa Bună", rămânând doar membru. Ep. Marcu Glaser îl numeşte în această funcţie, la 19 octombrie 1945, pe pr. Gaspar Bachmeier, care era de la 8 mai 1943 membru consultor.

Între timp evenimentele din ţară evoluează. Comuniştii se instalează tot mai mult la putere.

Convenţia de armistiţiu, semnată la Moscova, la 12 septembrie 1944, în urma capitulării de la 23 august 1944, la art. 16 prevedea "scoaterea din circulaţie până la 1 august 1945 a tuturor publicaţiilor fasciste, legionare şi naziste". În martie 1945 apare prima listă a publicaţiilor interzise în "Monitorul oficial" (partea I, nr. 68 din 23 martie 1945): "Editurile, tipografiile, librăriile, prăvăliile de orice fel, debitele, chioşcurile şi autorii în editură proprie", în termen de 15 zile, trebuiau să predea prefecturilor publicaţiile înscrise pe listele tipărite în "Monitorul oficial". O broşură de 156 de pagini cu aproape 2.000 de titluri de cărţi interzise apărea la 1 iulie 1946 sub egida Ministerului Informaţiilor. Cartea cărţilor interzise reproduce în ediţie anastatică volumul Publicaţiile interzise apărut la Bucureşti, în anul 1948. Este vorba de publicaţiile interzise până la 1 mai 1948, 524 de pagini, cu aproape 8.000 de titluri, editată de Ministerul Artelor şi Informaţiilor. Eticheta de fascist era aplicată tuturor cărţilor şi publicaţiilor care nu conveneau regimului. Erau interzise domenii şi teme, precum "sfera teologică, egumenică şi tot ce se referă la biserică, indiferent de confesiune". La această listă se adaugă mereu broşuri suplimentare cu alte liste.

În asemenea condiţii, la care se adaugă absenţa tipografiei şi costurile mari la alte tipografii, din luna aprilie 1945 până la începutul anului 1948, revista nu a mai apărut.