Luna noiembrie, ca ultimă lună a anului liturgic bisericesc, invită la reflecţie: încă un an de viaţă creştină se adaugă altora deveniţi deja istorie, gestiune de care suntem traşi la răspundere.
Oricine crede în Dumnezeu ştie ce vrea el de la fiecare dintre copiii săi: să fie sfânt, să-l cunoască, să-l iubească mai presus de toate, să-l slujească, pentru a-şi ajunge ţelul existenţei, fericirea adevărată, veşnică.
Înţelepciunea Bisericii Catolice, educatoare, îndrumătoare, a stabilit, la începutul lunii noiembrie, solemnitatea Tuturor Sfinţilor, ajunşi în patria cerească. Aceştia se adresează fiecărui creştin care se află în lupta vieţii pământeşti, spunându-i: "Şi noi am fost ca tine, având de înfruntat multe şi grele dificultăţi; încrezători în harul dumnezeiesc, am luptat şi am biruit; şi tu poţi face la fel. Curaj!"
A doua zi de noiembrie suntem îndemnaţi să ne amintim şi să ne rugăm pentru cei decedaţi, aflaţi în purgatoriu, având de ispăşit în faţa dreptăţii divine: "Amintiţi-vă de noi, cel puţin voi, prietenii noştri, pentru că mâna Domnului ne-a acoperit!" Aşa ne îndemna stăruitor părintele rector şi profesor Anton Durcovici, viitorul episcop de Iaşi, fericit martir, prezent mereu în Biserica noastră locală, pe care a slujit-o şi ilustrat-o în mod eroic, asistând-o mereu cu îndemnul şi mijlocirea sa: "Fericit poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!" Mulţumim, fericite părinte episcop, martirul nostru drag! Ne vom strădui să urmăm îndemnurile tale sfinte, date în numele Domnului.
În Instrucţiunile sale, sfântul abate Columban ne-a lăsat următoarea rugăciune, pe care ne-o însuşim: "Te rugăm, Cristoase, prea dulcele nostru Mântuitor, să aprinzi candelele noastre; să strălucească mereu în templul tău şi să fie alimentate într-una de tine, care eşti lumina veşnică; să fie luminate colţurile întunecate ale spiritului nostru şi să fugă de la noi întunericul lumii". Trăind aşa, darea noastră de seamă va fi una binecuvântată de prea dreptul judecător, Tatăl nostru ceresc: intră în bucuria stăpânului tău!
