Bine-ai venit din nou, Stăpâne,
În Iaşii dragi, în sărbătoare,
Ca bob ales din sfinte grâne,
Pe creştineştile altare.
Pe drumul crucii ai pornit,
Din anii de copilărie,
Şi ucenic ai devenit,
La şcoala lui Isus, cu bucurie.
Ştiinţe sacre-ai dobândit,
În universităţi romane,
Iar Duhul Sfânt te-a-nvrednicit
Ca preot al slujirii suverane.
Pe mulţi ai îndrumat, zelos,
Pe-aceeaşi cale a slujirii,
Să ducă la poporul credincios
Mesajul sfânt al mântuirii.
Sexagenar, ca bun păstor,
Ai fost trimis de Maica Roma,
La un popor ascultător,
Din estul ţării, în Moldova.
I-ai predicat, l-ai îndemnat
Să poarte crucea cu credinţă,
Te-a ascultat şi i-a fost dat
Să vadă sfânta biruinţă.
Dar ţi-a venit ceasul cel greu
Al suferinţelor amare,
La care un regim ateu
Te-a condamnat, cu-nverşunare.
Un an şi jumătate-ai stat
În închisoarea-ntunecată,
De Dumnezeu, parcă uitat:
"A ta voinţă fie, Tată!"
În groapă, fără cruce, aruncat,
Cumva, spre "veşnică uitare";
Dar noi, Părinte, ne-am rugat,
Sperând pioasa-ţi ridicare.
Al nostru scump martir, păstor,
Azi te-aclamăm cu mic, cu mare,
Cântând cu îngerescul cor,
Slăvita-ţi beatificare.
De-acum te vom chema mereu
Ca să ne vii în ajutor,
Rugându-te la Dumnezeu
Pentru al tău iubit popor.
Vom merge zilnic cu Cristos,
Pe drum îngust, de el deschis;
După parcursul luminos,
Să fim cu tine-n paradis.
