- P.E.I. (Roman). "În luna noiembrie, la 29, împlinesc 60 de ani. În toată activitatea mea profesională am un stagiu de cotizare de 34 de ani, 2 luni şi 7 zile, din care 21 de ani, 8 luni şi 3 zile pe grupa a II-a de muncă, aceasta însemnând 5 ani şi 3 luni vechime. În aceste condiţii, doresc să ştiu dacă pot ieşi la pensie de drept la vârsta de 60 de ani".

Aşa cum am precizat şi în numărul din luna aprilie, potrivit art. 52 din legea 263/2010, "pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta de pensionare şi stagiul minim de cotizare sau în specialitate. Vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbaţi şi 63 de ani pentru femei, iar stagiul minim de cotizare este de 15 ani, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Stagiul complet de cotizare este de 35 de ani, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Pentru persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de cel puţin 20 de ani în locurile de muncă încadrate în grupa I sau a II-a, vârsta standard de pensionare este redusă, astfel că, având în vedere informaţiile furnizate de dv., puteţi solicita pensionarea pentru limită de vârstă.

- P.C. (Bacău). "În luna martie 2014 am fost condamnat definitiv de Curtea de Apel Bacău pentru o faptă penală şi aş dori să ştiu dacă pot declara recurs în casaţie împotriva acestei hotărâri şi unde se soluţionează cauza".

Potrivit art. 435 din Noul Cod de Procedură Penală, "recursul în casaţie poate fi introdus de către părţi sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel. Recursul în casaţie se poate declara în următoarele cazuri:
- în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente;
- inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;
- în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal;
- nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată;
- s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege;

Cererea de recurs în casaţie se formulează în scris şi va cuprinde: numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii, numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului sau, după caz, numele şi prenumele procurorului care exercită recursul în casaţie, precum şi organul judiciar din care face parte, indicarea hotărârii care se atacă, indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora, semnătura persoanei care exercită recursul în casaţie şi/sau semnătura avocatului. Aceasta, împreună cu înscrisurile anexate se depun, însoţite de copii pentru procuror şi părţi, la instanţa a cărei hotărâre se atacă. Preşedintele instanţei a cărei hotărâre se atacă ori judecătorul delegat de către acesta va comunica procurorului şi părţilor copii de pe cererea de recurs în casaţie şi celelalte înscrisuri doveditoare, cu menţiunea că se pot depune concluzii scrise în termen de 10 zile de la primirea comunicărilor, la aceeaşi instanţă. Nedepunerea de către părţi şi procuror de concluzii scrise nu împiedică judecarea recursului în casaţie. În termen de 5 zile de la depunerea concluziilor scrise sau de la expirarea termenului de depunere a acestora, preşedintele instanţei sau judecătorul delegat de către acesta va înainta Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dosarul cauzei, cererea de recurs în casaţie, înscrisurile anexate, dovezile de comunicare efectuate, precum şi după caz, concluziile scrise.

Admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format dintr-un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită. Dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termen, nu se încadrează în cazurile prevăzute de lege sau este vădit nefondată, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie. În cazul în care instanţa constată că cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 434-438, dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării recursului în casaţie.