În decembrie 2005, L.V. din Vrancea scria aceste versuri într-un moment de inspiraţie, marcat fiind de discuţiile avute în timpul întâlnirilor din Centrul de Recuperare Postcură ACAR şi a momentelor trăite în propria familie: "Pentru un ţoi, când n-avea banul / Îşi lăsa zălog sumanul. / Pentr-un chil, când a-nsetat / Sufletul şi l-ar fi dat. // De la crâşmă toţi plecară, / Numai el mai stă, şi-i seară... / A plecat şi el acum / Cumpănindu-se pe drum. // Merge... pân' la crucea-naltă, / Iar la cruce...buf! în baltă. / S-a sculat cu mare greu... / Iată-l la căminul său! // Soaţa-i zice: "Arz-o focul! / Crâşma ţi-a mâncat norocul!" / Dânsul bate din picior: / "Nu vorbi... că te omor!" // Ea mi-l roagă: "Hai la masă!" / El o ia de păr prin casă. / Copilaşii sar ţipând / El le "cară" pumni la rând. // "Vai, păgânul! Mi-i sugrumă!" / "Ce?... Mai na şi ţie, ciumă!" / Apoi cade jos turtit, / Somn adânc l-a copleşit. // Dimineaţă, o arsură, / Foc îi sunt şi piept şi gură. / Ca să-i treacă al său jar, / Pleacă-n sat la crâşmă, iar... // Într-o noapte viscoloasă, / Geaba-l aşteptau acasă... / Către ziuă l-au găsit / Într-un şanţ, înţepenit".
Multe din scenele prezente în această poezie, care par a fi de poveste, sunt realităţi în familiile în care se obişnuieşte să se consume băuturi alcoolice. De ce? Deoarece consumatorii se lasă conduşi, în comportamentul lor, de o forţă nevăzută, animalică, mult mai puternică decât propria conştiinţă, care se numeşte alcool, iar membrii familiei, dezvoltându-şi un puternic simţ de autoapărare, reacţionează involuntar, provocând.
Majoritatea familiilor care apelează la serviciile ACAR reclamă, printre alte gesturi, şi comportamentul violent al consumatorilor, care se manifestă în toate formele lui: fizic, verbal, psihologic, emoţional, economic, sexual.
Omul este o fiinţă socială, care se află în comuniune cu alţi semeni, creând astfel legături puternice, bazate pe dragoste, acceptare, respect reciproc, muncă în comun, toate fiind extraordinar de importante pentru creşterea şi maturizarea sa. Consumul de alcool determină ruperea legăturilor prin apariţia unor manifestări comportamentale noi, încărcate puternic negativ, cu efecte nocive asupra dezvoltării umane ulterioare, mai ales dacă, la un anumit moment, sunt implicaţi şi copiii. Violenţa, în cazul persoanelor dependente de alcool, este o consecinţă a comportamentului de consum, o formă de sevraj în termeni ştiinţifici, lăsând urme vizibile, la nivel organic şi sufletesc, uneori pentru tot restul vieţii.
Şi, ajungând în acest punct, ne întrebăm: Ce putem face? Cum putem să ne luptăm cu suferinţa? Răspunsul la întrebări se află în fiecare dintre cei ce se întreabă. Noi îi sprijinim pe toţi, fie ei dependenţi sau membri din familie, care trăiesc suferinţa cauzată de problema consumului de alcool, şi încercăm să îi facem să găsească mai uşor răspunsul.
Prin intermediul acestui articol vă încurajăm să strigaţi către ajutor! "Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi găsi, bateţi şi vi se va deschide. Căci oricine cere primeşte; cine caută găseşte; iar celui care bate i se va deschide" (Mt 7,7-8).
As. soc. Ramona Ciobanu, coordonator Centru de Recuperare ACAR * * * Asociaţia Cluburilor Alcoolicilor în Recuperare
Iaşi, tel.+fax: 0232-228204; www.alcoologia.ro e-mail: acar_2004ro
