Evangelii gaudium ("Bucuria evangheliei") este titlul primei exortaţii apostolice a papei Francisc, care a fost semnată la 24 noiembrie, în solemnitatea Cristos, Regele Universului, când în Biserica Catolică s-a încheiat Anul Credinţei.
Scrisă de papa cu propria sa mână, în limba spaniolă, în luna august, după Ziua Mondială a Tineretului de la Rio, exortaţia a fost prezentată în cadrul unei conferinţe de presă, la 26 noiembrie. Un document "programatic şi mobilizator", în care papa Francisc indică Bisericii să se facă însoţitoare de drum tuturor celor care sunt în căutarea lui Dumnezeu. Aceasta este în sinteză definiţia dată în cadrul conferinţei de presă exortaţiei papei Francisc, documentul în care cuvântul "bucurie" apare de 59 de ori, mai ales cu referire la vestirea evangheliei.
Textul exortaţiei este scris într-un limbaj clar, pedagogic, fără retorică şi fără subînţelesuri, cel cu care a obişnuit deja Sfântul Părinte. El merge la inima problemelor pe care le trăieşte omul de astăzi şi care, din partea Bisericii, cer mult mai mult decât o simplă prezenţă. Papa Francisc ia cititorul de mână şi-i indică drumul corect pentru a face ca evanghelia să devină relevantă în actualitatea lumii şi în prezentul Bisericii. Astfel, deşi exortaţia are multe pagini, acestea sunt uşor de citit.
În intervenţia sa din conferinţa de presă, Mons. Rino Fisichella, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări, a subliniat că exortaţia este în continuitate cu învăţătura papei Paul al VI-lea din Evangelii nuntiandi. Papa Francisc pune din nou în centru persoana lui Isus Cristos, primul evanghelizator, care cheamă astăzi pe fiecare să participe cu el la opera mântuirii.
Aşezată într-un cadru doctrinar solid, întemeiat pe referinţe biblice şi magisteriale, papa Francisc face referinţă deseori la Propositiones (propunerile venite din întreaga Biserică), pentru stabilirea temelor Sinodului despre noua evanghelizare, din octombrie 2012, arătând astfel marea contribuţie sinodală la redactarea exortaţiei sale.
În document sunt regăsite şapte puncte principale, adunate în cinci capitole, ce constituie coloanele fundamentale ale viziunii papei Francisc pentru noua evanghelizare: reforma Bisericii în ieşire misionară, tentaţiile lucrătorilor pastorali, Biserica înţeleasă ca totalitate a poporului lui Dumnezeu care evanghelizează, omilia şi pregătirea sa, incluziunea socială a săracilor, pacea şi dialogul social, motivaţiile spirituale pentru angajarea misionară. Liantul care ţine unite aceste tematici este iubirea lui Dumnezeu.
Printre altele, papa cere tuturor o convertire la evanghelie, atenţionând asupra uitării ei, a riscului ca ea să fie îngropată sub munţi de documente adăugate, sub grămezi de reguli şi concepte de morală şi spiritualitate, sub straturile structurilor instituţionale ecleziastice.
Se vorbeşte mult despre schimbări în lume şi despre o revoluţie care ar trebui făcută şi în Biserică, iar papa Francisc, prin exortaţia sa, îndeamnă la implicarea în adevărata revoluţie, care începe cu răspândirea bucuroasă a evangheliei.
Pr. Adrian Blăjuţă
* * *
"Bucuria evangheliei umple inima şi întreaga viaţă a celor care se întâlnesc cu Isus. Cei care se lasă salvaţi de el sunt eliberaţi de păcat, de tristeţe, de golul interior, de izolare. Alături de Isus Cristos, bucuria apare şi reapare mereu. În această exortaţie doresc să mă adresez credincioşilor creştini, pentru a-i invita la o nouă etapă evanghelizatoare, marcată de această bucurie, şi să indic căi pentru drumul Bisericii în următorii ani (...)
Invit fiecare creştin, în oricare loc şi situaţie s-ar afla, să-şi reînnoiască chiar astăzi întâlnirea lui personală cu Isus Cristos sau, cel puţin, să ia decizia să se lase întâlnit de el, să-l caute în fiecare zi fără oprire. Nu este nici un motiv pentru care cineva ar putea să creadă că această invitaţie nu este pentru el, deoarece "nimeni nu este exclus de la bucuria adusă de Domnul"".
(Evangelii gaudium, 1.3)
