- Genovica Ivan (Dărmăneşti). "În viaţa fericitului ep. Anton Durcovici impresionează mult înţelepciunea cu care a condus Biserica, a călcat ferm şi cu autoritate peste lei şi balauri, nu se temea pentru viaţa lui, pentru că în persecuţia Bisericii l-a văzut pe Isus suferind: "Duceţi crucea Mântuitorului care s-a răstignit pentru păcatele noastre, căci va veni ziua învierii şi pentru acest popor atât de încercat şi suferind"; a dorit ca spiritul său de credinţă şi de speranţă să fie aprofundat şi de către credincioşi".

Viaţa fericitului Anton Durcovici impresionează pe orice doritor de a o cunoaşte. Cine-i citeşte viaţa va ieşi îmbogăţit şi întărit în propria-i credinţă.

- Ana Feraru (Rotunda). "La Liturghia de beatificare a ep. martir Anton Durcovici cel mai mult m-a impresionat citirea decretului din partea Sfântului Părinte papa Francisc, prin care s-a recunoscut şi oficial viaţa de sfinţenie a fericitului episcop, care şi-a jertfit întreaga viaţă pentru fidelitatea faţă de Biserică, pentru poporul lui Dumnezeu şi pentru comuniunea cu Sfântul Părinte papa de la Roma. Dezvelirea icoanei cu imaginea episcopului a fost un moment în care i-am mulţumit lui Dumnezeu şi sfintei Fecioare Maria că avem un mijlocitor care urcă spre cer rugăciunile noastre, ca să fie primite şi ascultate, prin care să mijlocească de la Dumnezeu, pentru noi, harurile de care avem nevoie".

Liturghia de beatificare rămâne în amintirea noastră. Impresiile au fost prea puternice pentru a fi uitate. Vă mulţumim dv., precum şi unui alt cititor, care ne-a spus că la sfânta Liturghie cel mai mult l-a impresionat momentul când toţi credincioşii pe stadion au spus împreună crezul, sau au cântat împreună. Era de-a dreptul fascinant să auzi un întreg stadion în rugăciune şi în cântare de laudă, înălţate spre Dumnezeu.

- Francesca (Iaşi). În problema solicitată trebuie să vă adresaţi direct părintelui paroh pentru a găsi o soluţie.

- Petrea Susan (Băluşeşti). "Eu am lucrat 15 ani în mai multe ţări: Libia, Irak, Rusia, Turcia, Armenia, Egipt şi Israel. După ce terminam orele de lucru la stat, lucram şi în particular în casele oamenilor. Aici întâlneam foarte mulţi copii, între 2 şi 10 ani, pe care-i botezam. În aceste ţări, cum este foarte cald, eu îi udam cu apă făcându-mă că mă joc cu ei, şi apoi rosteam un nume şi spuneam: Eu te botez în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Apoi spuneam rugăciunea Tatăl nostru. Aş dori să vă întreb dacă aceste botezuri sunt valide sau nu? Vreau să vă spun că în aceşti 15 ani am botezat cam 5.000 de copii. Îmi aduc aminte că am botezat şi adolescenţi, împrietenindu-mă cu ei îi udam şi apoi rosteam formula de botez după cum ştiam eu că se face la nevoie. Şi dacă tot a venit vorba de Botez aş dori să ştiu cum se numeşte preotul care a predicat în ziua de Botezul Domnului pentru că mi-au plăcut întrebările pe care le-a pus şi anume: "Care dintre dv. ştie ziua când a fost botezat? Dacă sărbătoreşte cineva ziua când a fost încreştinat, când a devenit fiu al lui Dumnezeu?" Să ştiţi că mi-a plăcut foarte mult această idee şi vreau să ştiu şi eu data când am fost botezat. Ştiu că e un pic mai greu pentru că acum 70 de ani parohia noastră era filiala Parohiei Prăjeşti şi cine ştie dacă mai există arhiva de atunci. Vă mulţumesc şi Dumnezeu să vă ajute în munca dv.".

Intenţia dv. de a încreştina pe alţii a fost bună, dar nu şi corectă. Pentru un răspuns adecvat şi sigur vă răspundem din cartea "Codul de drept canonic", canoanele 864, 865, 868, din capitolul III: "Este capabil să primească Botezul orice om încă nebotezat, şi numai el. Ca un adult să poată fi botezat, trebuie să-şi fi manifestat voinţa de a primi Botezul, să fie instruit suficient asupra adevărurilor de credinţă şi a obligaţiilor creştine şi să fie probat în viaţa creştină prin catehumenat; să fie îndemnat să se căiască de păcatele sale. Adultul care se află în pericol de moarte poate fi botezat dacă, având o oarecare cunoaştere despre principalele adevăruri de credinţă, şi-a manifestat în vreun fel intenţia de a primi Botezul şi să promită că va respecta poruncile religiei creştine. Ca un copil să fie botezat în mod licit, trebuie ca: 1) părinţii, cel puţin unul dintre ei sau cine le ţine locul, să fie de acord; 2) să existe speranţa întemeiată că el va fi educat în religia catolică; dacă această speranţă lipseşte întru totul, Botezul să fie amânat conform dispoziţiilor dreptului particular, explicându-se părinţilor motivul amânării". Concluzia o trageţi singur. La cealaltă problemă, ca să aflaţi data botezului dv., ziua când aţi devenit fiu al lui Dumnezeu, trebuie să vă interesaţi la parohia de care aparţineaţi în acea perioadă. Comunicându-i părintelui data când v-aţi născut, vă va găsi cu uşurinţă. Predica din 12 ianuarie 2014 de la Radio Iaşi a fost ţinută de pr. Cornel Cadar, care în privinţa Botezului l-a citat pe Sfântul Părinte.

- Ramona (e-mail) "Am şi eu o nelămurire: dacă vreau să mă căsătoresc şi nu vreau să mă strige în biserică, se poate? Ce se întâmplă dacă preotul din localitatea de unde sunt nu-mi dă cele necesare pentru nuntă într-o altă localitate decât dacă mă strigă în biserică? Pot să fac ceva în acest sens?

Vestirile sau strigările au rolul de a aduce la cunoştinţă comunităţii despre bucuria unei căsătorii şi de a verifica eventualele piedici pentru căsătorie. Dacă aveţi motive suficiente, puteţi să cereţi dispensă de strigări. În Dieceza de Iaşi parohul dă dispensă de o strigare, decanul de două şi episcopul de toate trei. Faceţi, aşadar o cerere către episcop în care explicaţi motivele şi cereţi dispensa pentru strigări. Pentru că la scurt timp aţi revenit cu un alt mesaj în care precizaţi: "Mulţumesc mult, mai am o singură întrebare, unde fac această cerere şi dacă există una tip?", vă răspundem că dacă doriţi puteţi să vă adresaţi şi direct PS Petru Gherghel, făcând o cerere. În mod obişnuit, cei care doresc să obţină dispense de vestiri o fac prin preotul cu care au făcut pregătirea şi a întocmit dosarul. În fiecare parohie există formulare tip care se completează de către miri şi apoi parohul face demersurile pentru a obţine dispensa. Vă dorim binecuvântare de la Domnul!

- Ciprian (e-mail). "Aş dori să vă întreb care este poziţia oficială a Bisericii Catolice în legătură cu evenimentele de la Medjugorje, pentru că pe internet am văzut că papa Ioan Paul al II-lea a dat un verdict pozitiv. Aşadar, Biserica Catolică recomandă pelerinajele acolo? Vă mulţumesc".

Nu ştim unde aţi găsit că papa ar fi aprobat apariţiile de la Medjugorje, dar la întrebarea pe care aţi pus-o s-a răspuns de mai multe ori în revista "Lumina creştinului". Reluăm o parte din ultimul răspuns din decembrie 2009. Cu privire la Medjugorje, Biserica nu s-a pronunţat, dar nici nu interzice credincioşilor de a merge în pelerinaj. "Nu trebuie organizate pelerinaje oficiale la Medjugorje, înţeles ca loc de apariţii mariane autentice". Acesta este răspunsul pe care l-a dat acum câţiva ani Mons. Tarcisio Bertone, pe atunci secretar al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei. "Pe baza cercetărilor făcute până acum, spunea în aceeaşi vreme Joaquin Navarro-Valls, citând declaraţia episcopilor din regiune, nu se poate afirma că este vorba de apariţii sau de revelaţii supranaturale". La începutul anului 2010 la Congregaţia pentru Doctrina Credinţei s-a constituit o comisie internaţională de investigaţie cu privire la Medjugorje. Prin urmare, aşteptăm ca Biserica să se pronunţe. Până atunci ştim clar din Evanghelii că Maria ne îndreaptă spre Fiul ei: "Faceţi tot ceea ce vă va spune el" (In 2,5). Dacă vom face aşa, în noi înşine se va produce o minune: schimbarea vieţii, învierea la o viaţă nouă împreună cu Cristos. Vă dorim binecuvântare de la Domnul!