În ianuarie 1944 revista sărbătoreşte 30 de ani de existenţă. Ea "păşeşte în anul al 30-lea în haină de sărbătoare. Treizeci de ani a râvnit să răspândească lumina aceluia care este calea, adevărul şi viaţa şi să facă cunoscută iubirea inimii lui Isus", este notat într-un articol. În cele 32 de pagini, câteva se ocupă cu evoluţia revistei din anul 1913 până în acel an, este republicat articolul de fond din luna ianuarie 1913, se redau cuvintele primului redactor cu privire la începuturi şi se scriu "Gânduri pentru aniversare". În articolul "Speranţe... amintiri" din luna februarie, pr. Ioan Jicmon îşi aminteşte despre Mons. Anton Gabor: "Fiind trimis cu un coleg la episcopie, ne-am furişat în odaia unde suferea Monseniorul. Ne-a primit cu un surâs de bucurie pe buze. Îi erau dragi seminariştii, mai dragi ca ochii din cap; şi iată că doi viitori preoţi vin să-l viziteze. L-am întrebat despre boală. Ne-a răspuns că se simte mai bine. Apoi începu să ne vorbească: "Voi, actualii teologi, sunteţi speranţa diecezei: ...nădăjduiesc că veţi continua opera unirii. Eu am început să lucrez puţin în această direcţie" (...). Referitor la viitorul "Presei Bune", vedea în noi speranţe mari. Cât am stat lângă patul lui de suferinţă, ne mai povesti că el, fiind teolog, a colindat în vacanţele de vară pe la diferite instituţii catolice de presă, cu renume mondial, iar când s-a întors în ţară ca preot, a căutat să realizeze la Iaşi în mic ceea ce văzuse acolo în mare. Cu ideile primite acolo şi cu nădejde în Dumnezeu a început "Presa Bună". Acum fiind bolnav când se uita la noi, teologii, vedea speranţe vii că vom continua opera lui şi o vom dezvolta cât mai mult".
Pr. Ioan Mărtinaş scrie în ianuarie "Sunt ceangăii români?", iar Iosif E. Naghiu scrie în februarie despre istoricul catedralei din Iaşi. În luna martie pr. Dumitru Matei face recenzia cărţii "Chinurile naşterii celei de-a doua sau spovedania unui convertit", de arhimandrit Teodosie Bonteanu. Numărul din aprilie dedică aniversării episcopului Mihai Robu multe pagini, în care se publică şi fotografii. În articolul "Despre o alegere", Iosif Naghiu scrie despre deputatul Ioan Robu, un antecesor al ep. Mihai Robu. În numărul din martie, directorul revistei, în articolul "Tipografie şi ziar catolic", descrie cum, răsfoind unele manuscrise ale Mons. Gabor, a găsit o predică în care vorbea despre răspândirea scrierilor bune, despre o Societate Catolică "Presa Bună", despre cumpărarea unei tipografii şi despre "un jurnal catolic care să ne apere interesele vitale. "Aurora" să-i punem numele, fiindcă ea trebuie să fie prevestirea unei vieţi catolice mai mari, o nădejde de mai bine în viitor". Pr. D. Herghelegiu se întreba în final: "Spre marea mulţumire a marelui apostol al presei catolice, tipografia s-a realizat. Când însă va începe să apară "Aurora"?"
Autorul articolului nu avea de unde să ştie în acele momente că cele privitoare la publicaţie şi la presa catolică în general aveau să ia o altă turnură. Revista se întrerupe în luna mai şi va fi reluată în anul următor, când se publică un singur număr pe ianuarie, februarie, martie.
Faţă de perioadele dinainte, în revistă acum predomină informaţii din viaţa Bisericii, în special din Vatican, şi apar articole care abordează teme noi, precum educaţia creştină (Zoe Haşdeu), jurnalul Elisabetei Leseur (Charlotte Sibi), istoria catolicilor din Moldova (pr. Ioan Mărtinaş, Iosif E. Naghiu), vizitele canonice (pr. Iacob Ferenţ). Domină o atmosferă optimistă. "Zi de zi buchiile tipărite au prins în mintea, în inima şi-n sufletul oamenilor ca sămânţa aruncată în brazdă, a încolţit şi în vălmăşagul anilor roadele presei au fost simţite şi vizibile", concluzionează Emanoil Florens în articolul "Puterea presei bune" din ianuarie 1944.
