De Franca Giansoldati a realizat un interviu cu papa Francisc. Interviul a fost publicat în ziarul "Il Messaggero", în ediţia din 29 iunie, apoi a fost preluat în "L'Osservatore romano" în ediţia online la 29 iunie, iar în ediţia tipărită la 1 iulie. Publicăm o parte din acest interviu în traducerea pr. Mihai Pătraşcu. Întregul interviu poate fi citit pe www.ercis.ro.
- La Roma, tot mai mulţi tineri nu merg la biserică, nu-i botează pe copii, nu ştiu nici măcar să facă semnul crucii. Ce strategie este necesară pentru a schimba acest trend?
Biserica trebuie să iasă pe străzi, să-i caute pe oameni, să meargă în case, să viziteze familiile, să meargă la periferii. Nu să fie o Biserică ce primeşte numai, ci una care oferă.
- Şi parohii nu trebuie să pună bigudiuri oilor...
[Râde] Desigur. Suntem într-un moment de misiune de aproximativ zece ani. Trebuie să insistăm.
- Vă preocupă cultura denatalităţii în Italia?
Cred că trebuie să se lucreze mai mult pentru binele comun al copiilor. A întemeia o familie este o angajare, uneori salariul nu este suficient, nu ajunge până la sfârşitul lunii. Există frica de a pierde locul de muncă sau de a nu mai putea plăti chiria. Politica socială nu ajută. Italia are un nivel foarte scăzut de natalitate, Spania la fel. Franţa merge un pic mai bine, dar este scăzută şi ea. Este ca şi cum Europa ar fi obosit să fie mamă, preferând să fie bunică. Mult depinde de criza economică şi nu numai de o derivă culturală impregnată de egoism şi de hedonism. Alaltăieri citeam o statistică despre criteriile de cumpărături ale populaţiei la nivel mondial. După alimente, îmbrăcăminte şi medicamente, trei substantive necesare, urmează cosmetica şi cheltuielile pentru animalele domestice.
- Contează mai mult animalele decât copiii?
Este vorba despre un alt fenomen de degradare culturală. Asta pentru că raportul afectiv cu animalele este mai uşor, mai programabil. Un animal nu este liber, în timp ce a avea un copil este un lucru complex.
- Evanghelia vorbeşte mai mult săracilor sau bogaţilor pentru a-i converti?
Sărăcia este în centrul evangheliei. Nu se poate înţelege evanghelia fără a înţelege sărăcia reală, ţinând cont că există şi o sărăcie foarte frumoasă a spiritului: a fi sărac în faţa lui Dumnezeu pentru că Dumnezeu te umple. Evanghelia se adresează fără deosebire săracilor şi bogaţilor. Şi vorbeşte atât despre sărăcie cât şi despre bogăţie. Nu-i condamnă deloc pe bogaţi, eventual bogăţiile atunci când devin obiecte idolatrizate. Dumnezeul ban, viţelul de aur.
- Sunteţi considerat un papă comunist, pauperist, populist. "Economist", care v-a dedicat o copertă, afirmă că vorbiţi ca Lenin. Vă simţiţi în acest rol?
Eu spun numai că într-adevăr comuniştii ne-au furat steagul. Steagul săracilor este creştin. Sărăcia este în centrul evangheliei. Să luăm Matei 25, protocolul după care noi vom fi judecaţi: am fost flămând, am fost însetat, am fost în închisoare, am fost bolnav, gol. Sau să privim fericirile, alt steag. Comuniştii spun că toate acestea sunt comuniste. Da, cum să nu, după douăzeci de secole. Atunci când vorbesc li s-ar putea spune: Dar voi sunteţi creştini. [râde]
- În luna august veţi merge în Coreea. Este poarta pentru China? Dv. vă bazaţi pe Asia?
În Asia voi merge de două ori în şase luni. În Coreea, în august, pentru a-i întâlni pe tinerii asiatici. În ianuarie, în Sri Lanka şi în Filipine. Biserica din Asia este o promisiune. Coreea reprezintă mult, are în urma ei o istorie foarte frumoasă, timp de două secole n-a avut preoţi şi catolicismul a înaintat graţie laicilor. Au fost şi martiri. Cât priveşte China este vorba despre o provocare culturală mare. Foarte mare. Şi apoi există exemplul lui Matteo Ricci care a făcut atâta bine...
