Ne întoarcem cu bucurie în timp şi retrăim în credinţă momente de mare importanţă pentru viaţa Bisericii noastre locale.
Episcopul Anton Durcovici a fost chemat şi numit să conducă poporul credincios din Moldova printre valurile înspumate ale noilor schimbări socio-politice, impuse de conducerea ateo-comunistă de la Moscova. Numirea sa a avut loc în anul 1947, iar consacrarea epis- copală s-a realizat abia la 5 aprilie 1948 în catedrala din Bucureşti. Instalarea a avut loc la 14 aprilie 1948 în catedrala din Iaşi, într-o atmosferă de mare bucurie, dar încărcată de evenimentele complicate şi agitate ale instaurării noii orânduiri sociale, potrivnice oricărei forme de manifestare a credinţei.
Încă de la început, noul păstor, dispunând de o credinţă rară şi de o viziune clară, în scrisoarea pastorală, în care prezintă chemarea şi programul de slujire în noua sa misiune de părinte şi păstor, îşi îndreaptă, cu mare evlavie, gândul spre cea care era aleasă să fie ocrotitoarea şi patroana diecezei, sfânta Fecioară Maria, înălţată cu trupul la cer, alături de sfântul Iosif, soţul ei feciorelnic şi tată purtător de grijă nu numai a lui Isus, ci şi a Bisericii sale.
Imediat după începutul ministerului său episcopal, într-o altă scrisoare pastorală adresată tuturor preoţilor, noul episcop îi invită cu multă încredere ca ei să-i îndemne pe credincioşi "să închine luna mai în chip deosebit preasfintei Fecioare Maria, aşa cum de mult obişnuieşte să facă poporul nostru credincios. Cuvintele ce vi le adresez acum nu au, de aceea, alt scop, decât să întărească hotărârea pe care aţi luat-o, amintindu-vă numai rolul covârşitor ce îl are preotul nostru, de a trezi şi a menţine râvna credincioşilor în cinstirea Maicii Domnului".
Asemănând-o pe Maria cu chivotul legământului, ea trebuie să fie aceea care va ajuta poporul său să treacă prin toate pericolele şi să învingă toate obstacolele, aşa cum odinioară poporul ales, având în faţa sa arca alianţei, a reuşit să treacă apele învolburate ale Iordanului şi să învingă obstacolul cetăţii din Ierihon, pentru a ajunge în ţara făgăduinţei (cf. Ios 3).
"În faţa Maicii Preacurate a Creatorului, stăpânului atotputernic - avea să le amintească noul păstor preoţilor şi poporului creştin din Moldova - valurile furioase ale patimilor omeneşti se opresc şi stau perete, cetăţile şi atacurile duşmane, oricât de înfricoşătoare, se prăbuşesc neputincioase şi nimic nu mai poate împiedica poporului creştin intrarea în împărăţia Fiului ei".
Cu vie şi profundă convingere le scria preoţilor diecezei: "Ridicaţi, aşadar, cât mai sus, Cucernice părinte, în văzul poporului credincios chivotul legii celei noi, stindardul Maicii Domnului, îndemnaţi-i pe păstoriţii Sfinţiei voastre să ia parte cu mic, cu mare la devoţiunea de mai, ce se ţine în biserică, având grijă a o săvârşi cu cât mai multă solemnitate şi evlavie sau, dacă nu pot veni în sfântul lăcaş, să nu uite de a saluta în această lună pe Maica lor din ceruri cât mai des cu rugăciuni cântate şi flori, fie acasă în sânul familiei, fie la câmp, la lucru sau oriunde s-ar afla".
Îndemnul neînfricatului şi curajosului episcop nu a încetat să răsune în toţi anii grei ai persecuţiei şi dictaturii, astfel încât vocea lui, preluată de cei care au urmat după el, a continuat să cheme lumea la o adevărată încredere faţă de Maica poporului nostru credincios şi ocrotitoare a Moldovei. Iar Maica sfântă i-a însoţit cu iubirea ei de mamă pe toţi fiii Bisericii noastre, până la căderea zidului Berlinului şi a tuturor structurilor puterii răului şi a celor necredincioşi.
Nu mult timp după această circulară, la 5 august, a urmat un alt gest impresionant şi curajos al noului episcop, o altă scrisoare, prin care le cerea tuturor părinţilor decani să distribuie preoţilor parohi şi poporului creştin noul formular al Liturghiei din 22 august, în cinstea inimii neprihănite a sfintei Fecioare Maria, pentru a celebra, cu un nou zel, această zi închinată iubirii sale materne.
Pentru a întări în credincioşi convingerea că trebuie să se încredinţeze ocrotirii Preacuratei Fecioare Maria în faţa ameninţărilor care se înmulţeau împotriva credinţei şi a Bisericii, la 20 august 1948, episcopul cere ca în lunile septembrie şi octombrie să se intensifice rugăciunile şi evlavia către Maica Domnului, prin recitarea zilnică a Rozariului, cu excepţia zilelor de vineri, când se va face Calea crucii, care trebuia să se încheie cu binecuvântarea simplă cu preasfântul sacrament.
Nu mult după aceea, plin de încredere şi credinţă, a procedat la memorabila consacrare a Eparhiei de Iaşi către inima neprihănită a Mariei, din ziua de 22 august 1948. Acest act curajos al Preasfinţitului Anton avea să impresioneze tot poporul creştin, invitat la încredere şi curaj, şi avea să-i fie încă un cap de acuzare, pentru rezistenţa în faţa pericolului, din partea conducerii comuniste impuse de către emisarii Moscovei.
Toate aceste iniţiative, luate imediat după instalarea sa ca episcop de Iaşi, demonstrează grija lui specială pentru poporul încredinţat spre păstorire, iar convingerea sa în ajutorul Maicii Domnului l-a însoţit mereu şi l-a întărit în munca sa apostolică, pe care a făcut-o cunoscută în vizitele canonice din parohii, cu ocazia administrării sacramentului Mirului, pregătindu-i pe credincioşi în lupta împotriva curentului periculos ce se abătea peste poporul nostru.
Nu citim oare în aceste apeluri şi iniţiative convingerea sa, dar şi anunţarea profetică a faptului că, urmând-o pe Maria, chivotul cel nou al Mântuitorului, toate valurile vor fi învinse şi astfel poporul, plin de credinţă, va putea merge înainte spre împărăţia veşnică?
Îi mulţumim Domnului pentru mărturia lui, pentru sângele pe care l-a vărsat pentru ca noi "să avem viaţă şi s-o avem din belşug" şi îi suntem recunoscători marelui nostru păstor că ne-a arătat drumul pe care putem învinge orice duşman şi orice piedică şi că ne-a încredinţat Mamei noastre cereşti, care ne-a luat sub mantia ei şi ne-a făcut să creştem în credinţă şi să ieşim victorioşi din lupta cu Cel Rău şi cu slujitorii săi.
Către toţi preoţii, persoanele consacrate şi toţi credincioşii
Apropiindu-ne de luna octombrie, pentru care episcopul Durcovici le cerea credincioşilor să recite zilnic sfântul Rozariu, să ne apropiem şi noi de Isus şi de iubirea sa euharistică, însoţiţi de Mama noastră cerească, ştiind că, tocmai în această lună, procesul canonic ce se desfăşoară la Roma în vederea beatificării sale ajunge la un moment decisiv: analiza din partea comisiei cardinalilor şi a episcopilor.
Cerem şi îndreptăm un apel către întreaga dieceză, către preoţi, persoane consacrate, seminarişti, tineri şi familii, ca în toate bisericile, rugăciunea Rozariului, recomandată de episcopul Durcovici în vremuri grele, să fie recitată zilnic, fie înainte de sfânta Liturghie, fie în cadrul devoţiunii mariane de seară, devoţiune care este bine să se încheie cu binecuvântarea euharistică, pentru ca astfel să desfăşurăm o campanie de rugăciuni, unindu-ne cu credincioşii din Arhidieceza de Bucureşti, cu cei din comunitatea Bad Deutsch-Altenburg (Austria) şi cu toţi credincioşii noştri, aflaţi în diferite părţi ale lumii, mai ales la Roma, pentru implorarea dobândirii prin mâinile Maicii Preacurate a mult aşteptatei beatificării a episcopului Anton Durcovici, din partea Sfântului Părinte papa Francisc.
Episcopul nostru Anton şi-a dat viaţa pentru credinţa noastră; noi suntem chemaţi să urmăm exemplul său, să apărăm darul credinţei şi al iubirii adevărate şi să nu încetăm a ne ruga pentru fericirea sufletului său nobil şi pentru marele favor al declarării sale ca fericit.
Credem că Preacurata Fecioară Maria, pe care atât de mult a iubit-o, care l-a asistat în clipele grele ale suferinţei şi care l-a făcut să fie curajos în mărturia sa apostolică, ne va asista şi pe noi în mărturisirea aceleiaşi credinţe pentru care el şi-a dat viaţa, asemenea lui Isus, marele preot şi păstor. Nădăjduim că ea va întinde peste noi mantia sa ocrotitoare şi ne va bucura cu un dar atât de mult aşteptat, de a-l avea în curând mijlocitor în ceruri pentru noi şi pentru tot poporul creştin din grădina ei binecuvântată, România şi Dieceza de Iaşi.
În fiecare seară vom încheia zilele lunii octombrie cu rugăciunea sfântului Bernard: "Adu-ţi aminte".
Tuturor, alese mulţumiri, binecuvântare cerească şi îmbrăţişare frăţească şi părintească.
+ Petru Gherghel, episcop de Iaşi