* Pintea Edith (Arad). Aşa cum v-am scris în numărul trecut al revistei, că veţi primi răspuns în ordine la întrebările dv., răspundem la următoarele întrebări: "
4) De unde şi-a luat Cain nevastă? Dacă cumva a fost o soră de a lui, pe vremea aceea nu era în vigoare restricţia genetică de acum?
5) La poporul ales a fost permisă poligamia? Dacă da, cu ce scop? Sau cazurile relatate sunt un nărav împrumutat de la popoarele vecine?
6) Suferinţa rămâne un mister şi pentru omul zilelor noastre. De ce omul drept, precum Iob, are mai mult de suferit decât unul oarecare? Este mai bine valorificată suferinţa omului drept, spre binele comun?
7) În textul evanghelic Lc 7,28 scrie: "...Dar cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el" (Ioan Botezătorul). Ce a voit să spună Domnul Isus prin aceste cuvinte?
4) După relatarea Genezei, soţia lui Cain nu putea să fie decât dintre fiicele care i s-au născut lui Adam (Gen 5,4). Restricţia cu privire la gradele de rudenie dintre soţi nu avea cum să fie în vigoare.
5) Poligamia apare destul de frecvent la poporul evreu. Exista chiar acordul lui Moise pentru repudierea soţiei (Dt 24,1). Isus însă corectează această practică spunând că nu face parte din proiectul de "la început" al lui Dumnezeu şi că doar "din cauza împietririi inimii voastre" s-a dereglat planul lui Dumnezeu cu privire la unirea dintre bărbat şi femeie (cf. Mt 19,3-9).
6) Suferinţa este, cum aţi spus, un mister. Isus, "dreptul" prin excelenţă care a luat asupra lui toată mizeria umană, ne-a dezvăluit sensul suferinţei. Numai în el şi cu el putem s-o acceptăm şi să-i dăm sens.
7) Discursul lui Isus din Lc 7,28 este unul parabolic. Nu sunt puse faţă în faţă persoanele, ci timpurile în care persoanele au trăit şi activat. Nu se referă la figura lui Ioan Botezătorul, la măreţia lui reală, la sfinţenia lui, pe care nimeni n-ar reuşi să le măsoare. Ioan este cel mai mare dintre profeţii care s-au înlănţuit în faza pregătitoare a mântuirii. De aceea nici un muritor de rând (născut din femeie) chemat să îndeplinească un rol aparte în planul lui Dumnezeu nu este mai mare decât Botezătorul care l-a arătat pe Mesia prezent în lume (cf. In 1,19-31). El este "mare" (Lc 1,15), dar nu este mai presus de Mesia şi de discipolii săi. El a activat înainte şi în afara împărăţiei, prin urmare toţi cei care au intrat în ea sunt într-o stare superioară. Cel mai mic din împărăţia lui Dumnezeu, adică din Biserică, este mai presus decât cei din primele rânduri din sinagogă.
