În ochii şi inimile cardinalilor, care, după moartea lui Ioan Paul al II-lea, se pregăteau să-l aleagă pe cel de-al 265-lea succesor al lui Petru, sunt încă imprimate imaginile funeraliilor lui Karol Wojtyla, papa care timp de 27 de ani a condus cu neclintit curaj barca lui Petru. S-a observat atunci că tocmai colaboratorul său cel mai apropiat celebra funeraliile, iar acum Liturghia care precedă deschiderea conclavului părea ca o trecere ideală a consemnelor. Senzaţia a fost confirmată în ziua următoare la încheierea conclavului, urmat imediat, în seara zilei de 19 aprilie, de anunţul alegerii noului papă prin formula: "Annuntio vobis, gaudium magnum, habemus papam!".

Noul papă este cardinalul Joseph Ratzinger, devenit Benedict al XVI-lea. Primele sale cuvinte indică în acelaşi timp stilul şi prin aceasta calitatea persoanei şi totodată o viziune a ministerului său: "Dragi fraţi şi surori, după marele papă Ioan Paul al II-lea, domnii cardinali m-au ales pe mine, un simplu şi umil lucrător în via Domnului" (19 aprilie 2005). Încă de la primii paşi, s-a delineat profilul unui "păstor blând şi ferm" care cu umilinţă slujeşte adevărul evanghelic, cum spune şi motoul său episcopal: Cooperatores veritatis.

Subliniază aceasta la Liturghia pentru început de pontificat, duminică, 24 aprilie 2005, în prezenţa a peste trei sute de mii de persoane aflate în Piaţa "Sfântul Petru". La omilia întreruptă de aplauze de 37 de ori, papa explică succint programul său de pontificat: "Adevăratul meu program de guvernare este acela de a nu face voinţa mea, de a nu urmări ideile mele, ci de a mă pune împreună cu toată Biserica, în ascultarea cuvântului şi voinţei Domnului şi a mă lăsa călăuzit de el, încât el să fie acela care conduce Biserica în acest ceas al istoriei noastre".

Cine crede nu este niciodată singur - spune papa, amintind că "Biserica este vie. Biserica este tânără" deoarece "poartă în sine viitorul lumii".

Pare providenţial, în acest sens, faptul că prima călătorie internaţională a noului papă, programată de predecesorul său, este tocmai o Zi Mondială a Tineretului, şi în plus, chiar în Germania, ţara sa natală. La Köln, un milion de tineri s-au rugat cu papa într-o impresionantă reculegere la veghea de adoraţie euharistică. Tinerii se vor regăsi cu papa şi la Sydney, în Australia în anul 2008, şi apoi la Madrid, în 2011.

I-a îndemnat să nu se ruşineze că sunt catolici şi le-a amintit că "numai de la Dumnezeu vine adevărata revoluţie", cea a iubirii. Şi ce sunt aceste ZMT pentru Benedict al XVI-lea? A destăinuit-o la bordul avionului în zbor spre Madrid: "Aş zice că aceste ZMT sunt un semnal, o cascadă de lumină; dau vitalitate credinţei, prezenţei lui Dumnezeu în lume şi creează astfel curajul de a fi credincioşi" (18 august 2011).

Dar pentru aceasta e nevoie ca tinerii catolici să fie gata de a păşi împotriva curentului în comparaţie cu modelele de moment şi stilurile de viaţă dominante.

De altfel, Benedict al XVI-lea a avertizat împotriva relativismului care nu recunoaşte nimic definitiv şi lasă ca ultimă măsură doar propriul eu cu plăcerile de moment. În raport cu societatea, a subliniat rolul unei "laicităţi pozitive" care valorizează dimensiunea religioasă. A instituit în 2010 un departament pentru noua evanghelizare în scopul de a combate "eclipsa de Dumnezeu" în ţările de veche tradiţie creştină.

Întâlneşte artiştii în Capela Sixtină şi lansează ideea despre "Curtea Neamurilor", iniţiativă realizată de dicasterul culturii: "La dialogul cu religiile trebuie să se adauge azi mai ales dialogul cu cei pentru care religia este un lucru străin, cărora Dumnezeu le este necunoscut şi care, totuşi, nu ar vrea să rămână pur şi simplu fără Dumnezeu, dar să se apropie de el cel puţin ca necunoscut" (21 decembrie 2009).

Mare simpatizant şi cunoscător al sfântului Augustin, este convins că "opţiunea creştină" este "şi azi cea mai raţională şi cea mai umană". Credinţa trebuie să fie însoţită de o mare încredere în raţiune. În acest sens - în martie 2006 - vorbind parlamentarilor din Partidul Popular European, Benedict al XVI-lea identifica trei situaţii urgente, în special pentru omul occidental: tutelarea vieţii, apărarea familiei, libertatea educativă. Este vorba de valori "nenegociabile" şi nu din motive confesionale, ci întrucât înscrise în însăşi natura umană şi de aceea comune întregii umanităţi".

(După Radio Vatican)